Toamna...

E  toamnă... foşnet de  frunze, frunze ce se desprind de pe crengile copacilor şi într-un dans lent asemeni unui vals  se aştern frumos pe străzi. Să fie regret, dezamăgire sau poate fericire că părăsesc căsuţa lor, că se desprind de  ale lor rădăcini?
Au plecat  în  lumea  mare, vor fi admirate, vor fi în centrul atenţiei, vor fi subiectul de discuţie al trecătorilor şi astfel frunzele vor persista în  gîndurile omuleţilor...
Desigur,  se vor găsi şi oameni  care în paşi grăbiţi  nu  le vor acorda nici o atenţie şi atunci se vor  lovi de intoleranţa lumii, de  ignoranţa ei, de indiferenţa ei, frunzele vor fi uitate...
Copaci dezgoliţi... e o tristeţe  apăsătoare în legănatul lor...  au  rămas  singuri... frunzele ajunse la maturitate  au  plecat  în lumea  mare,  au plecat să vadă, să înveţe,  să fie pe cont propriu, să-şi găsească un rost, au plecat să ajungă a fi primele între primii... Nu-i  nimic îşi tot spun copacii,  se vor întoarce ele, fericirea  lor va fi fericirea noastră,  împlinirea lor va duce la  implinirea noastră...
E toamnă... foşnet de frunze, frunze ce se desprind şi se îndreaptă  spre o nouă aventură a  vieţii lor - aventura unui  nou  început...
  

playing the adults life

Din această vară tot mă gîndeam la acest articol, din momentul în care am renunţat la timpul liber pe timp de vară şi m-am angajat full time... Anume atunci mi-am pus unele întrebări ce ţin de viaţa unui adult...
Mă gîndeam ce presupune de fapt viaţa de adult... de ce aproape fiecare din noi o asociază cu rutină, cu o mulţime de griji şi cu acea asumare enormă de responsabilităţi... În fine de ce ajuns la vîrsta maturităţii se vorbeşte tot mai mult de responsabilităţi şi angajamente cu atîta greutate cînd de fapt au şi acestea un farmec aparte, de ce sunt puţini cei care recunosc că le mai place să citească poveşti în timpul lor liber sau să privească desene animate...
Mă gîndeam la scenariul perfect pe care îl regizăm fiecare din noi în minte atunci  cînd ne gîndim la viaţa  de adult care va urma  să  o trăim...
Am realizat că suntem puţini cei care respectăm acel scenariu atunci cînd ne lovim de realitatea pe  care  o trăim în calitate de adult... Serviciul nu întotdeauna  e  serviciul  din  scenariul care  ni l-am  pregătit ceva  mai  devreme, iubirea  la  fel  poate e  mai dulce  sau  poate mai amăruie, persoanele  dragi nouă  pot pleca  pentru  o  vreme  de lîngă noi  sau  poate avînd puţin  timp liber ne trezim într-o zi  că am fost  uitaţi pentru cine ştie cît timp... Şi astfel realizăm că de fapt anii  copilăriei, anii  de liceu şi facultate au fost  o etapă frumoasă a  vieţii  noastre,  o etapă la care credeam  în  idealuri  şi aveam  aripi la spate...
Şi totuşi în ciuda faptului că viaţa de matur presupune mai  mult timp  petrecut la serviciu, alături de colegii  de muncă, într-un mediu mai mult sau mai puţin stresant, iar pentru familie şi prieteni îţi faci timp doar în weekend sau anumite sărbători, viaţa de adult e una care merită toate eforturile. Şi, rutină sau proactivitate, vise sau scopuri realizate, toate aceste lucruri depind doar  de modul în care fiecare din noi îşi va construi această viaţă de om matur.