Floricica deschise ochii. Era o dimineaţă posomorîtă care aducea a ploaie, jur împrejur linişte-toţi dormeau... În ciuda timpului posomorît de afară, începuse ziua cu un zimbet larg pe buze, ca rezultat faţa i se imbujoră şi astfel deveni cea mai frumoasă dintre flori.
Nu trecu mult timp şi oraşul se trezi la viaţă. Paşi grăbiţi, strigăte la orice colţ de stradă, larmă şi forfotă - a început o nouă zi.
Floricica se uita la lumea grăbită de pe stradă şi parcă îşi dorea să fie in locul ei- să aibă şi ea o ocupaţie sau să aibă o agendă bine planificată pentru ziua care a început. Şi, totuşi, undeva în mulţime observă o fată care se îndrepta spre dînsa "vai, vine să mă ia" îşi spunea floricica.
Şi într-adevăr, spre marea bucurie a ei, fata din mulţime o alese pe ea-cea mai frumoasă dintre flori, cu ochii în lacrimi de bucurie îşi luă rămas bun în timpul ce a mai rămas de la flori şi se îndreptă spre necunoscut: "voi vedea locuri noi, multă lume, voi trăi o viaţă nouă, o viaţă la care am visat mereu :D" îşi tot repeta floricica... si uite aşa pornise la drum...în scurt timp simţi un miros ciudat, frunzele şi petalele sale se înnăduşeau, simţea că nu mai are mult şi se ofileşte-îi vor cădea toate frunzele si toate petalele-"şi doar atît de bine am fost îngrijită, mi-au schimbat pămîntul, mi-au dat apă ori de cîte ori ceream, mi-au vorbit frumos... şi pentru ce? ca să mă omoare acum?!"
Urmară zile de coşmar- o pasăre neruşinată tot încerca să ajungă la ea, de teamă se pitise într-un colţ de unde să nu o ajungă, să nu o vadă, să nu o simtă nimeni, ba mai era şi un motan şireat, care ori de cîte ori nu reuşea să pună mîna pe pasărea cea neruşinată venea spre floricică, şi cu a sa lăbuţă tot încerca să o ajungă, şi mai era şi un copil care plîngea într-una şi tot încerca disperat să înhaţe totul ce era în vecinătatea sa şi iarăşi acel miros insuportabil... era... ceva asemeni unui fum ameţitor, care dădea floricicăi o senzaţie de turmentare continuă...
Cu lacrimi în ochi floricica îşi lua rămas bun de la ale sale frunzuliţe mai ieri atît de frumoase şi pline de viaţă, ba chiar şi petalele nu se mai ţineau de ea, se dezgolea încetul cu încetul...
şi totuşi continua să fie la fel de frumoasă ca în acea dimineaţă posomorîtă... auzise ea că în curînd va veni cineva să o vadă şi cine ştie poate o va îndrăgi şi o va lua...
Într-adevăr în scurt timp venise în ospeţie o fată, floricica scoase un zîmbet larg pe a sa faţă şi dintr-o dată se învioră-era iarăşi ca mai odinioară, frumoasă-cea mai frumoasă dintre flori...
frumuseţea ei o uimi şi o încîntă pe fată... încît aceasta numaidecît se îndreptă spre a sa prietenă şi o întrebă de unde are aşa o floricică :
- păi o zărisem într-o zi în vitrina unui magazin de flori-atît de frumoasă, într-un ghiveci care o înfrumuseţa şi mai tare... era imposibil să nu o vezi...
- da, într-adevăr atît de frumoasă, fină şi gingaşă...,
- Îţi place floarea? Ţi-o dăruiesc dacă vrei... se pare ca nu-i prea prieşte ei la noi, plus că pasărea asta tot vrea să o mănînce, mai e şi motanul, merg să-mi aprind o ţigară, vii şi tu?
- Pot s-o iau?!!!:), ce bine... aşa îmi plac florile... ţi-am mai spus nu?
Vin desigur, însă cred că ar trebui să laşi fumatul cel puţin de dragul copilaşului, nu-i face bine... nu vezi că şi floricica mai mai să se ofilească, da apoi copilul...
- Hmm nu mă gîndisem, că de la asta ar putea să se ofilească... ei lasă va merge la tine şi va scăpa şi de fum de ţigară şi de motan şi de pasăre...
- Da... păcat că nu poţi să o păstrezi, ai cumparat-o pentru tine, pentru aţi face ziua mai frumoasă şi te vezi nevoită să o dai...
- Important ei să-i fie bine...
Şi uite aşa floricica plecă la o casă nouă, o nouă viaţă, alt aer, alţi oameni, alt mediu...
"Uau ce bine e aici, uite ce de-a flori, o să am cu cine vorbi, şi parcă simt prospeţime... mmm, băiţă călduţă, vai ce bine e..."
şi uite aşa floricica începu sa dea noi şi noi frunzuliţe, îmbujorată înflorea tot şi tot mai des, iar trilurile păsărilor ce le auzea undeva în depărtare o încînta la nebunie... floricica se simţea cea mai fericită de pe lume...
Zîmbeşte-viaţa e frumoasă!!! :-D
