asemeni unui fulg de nea rătăcit...

Un fulg de nea rătăcit s-a aşezat în palmă... frumos fulg de nea...  şi s-a topit... păcat... să nu fi fost singur, poate avea să răzbată... avea să bucure inimele trecătorilor de pe  stradă... ar  fi adus mai mulţi fulgi de  nea... nu ar fi fost  individualist şi ar fi împărtăşit acelaşi  scop şi aceeaşi viziune cu mai mulţi...
Aşa-i şi la noi... nu avem o viziune clară-nu ştim unde vrem să ajungem şi respectiv nu avem schiţată o strategie care să ne ducă într-acolo... şi iată aşa ajungem să  fim nişte fulgi de nea rătăciţi care se  aşează în palma nepăsării care îţi spală creierii şi... ne-am topit... păcat... şi astfel încep regretele şi acele gînduri care încep cu dacă...
Ţin minte şi acum clasa 9-a începutul a ceea ce ar trebui să sfîrşească de mult însă se pare că noi fulgii am stat prea mult în palmă pînă  a ne topi... aveam un profesor care ne spunea-voi i-aţi ales... răbdaţi-i... şi noi cu nişte ochi mari şi  bulbucaţi răspundeam-nu i-am ales nici noi nici parinţii de ce să-i răbdăm???... şi iată aşa din clasa 9-a tot îmi stăruie această întrebare  în cap...
Se  spune că fiece popor îşi merită conducerea aşa cum este ea... şi  dau dreptate acestei fraze... în fond suntem ceea ce sunt cei care ne conduc-nici o viziune clară... melancolici după trecutul care aşa şi nu vrea să reînvie... cu acelaşi stil vechi de zeci de ani de soluţionare a problemelor ce apar... nu a facut aşa cum am vrut eu??? nu-i nimic este justiţia, se va ocupa ea, că doar tot pe mine mă ascultă... nu a spus ce  am vrut eu??? nu-i nimic-îi închidem, mai sunt alţii care vor să aibă drept de emisie... nu a scris aşa cum  am vrut eu??? nu-i nimic-îi închidem mai sunt şi alţii care vor să scrie...
şi undeva în fundal vezi nişte fulgi de nea disperaţi şi  dispersaţi care nu ştiu încotro să o apuce, cui să-i strige... şi se topesc... n-au apucat să fie auziţi... s-au topit...
interesant cît timp ne va conveni să fim  nişte bieţi fulgi de nea rătăciţi??? oare chiar nu vrem să fim frunzuliţele spre care toţi trecătorii îşi întorc capul cu admiraţie??? oare chiar atît de tare ne place să ni se spele creerii???Să-i îngheţăm(creerii) pînă la nepăsare??? De ce atîta inerţie???

MTC-s-a sfîrşit...

Conferinta MTC a avut loc in perioada 26-30 noiembrie 2008. Insa, pentru ca ea sa aiba loc comitetul de organizare (OC-ul) si-a inceput activitatea odata cu prima zi de toamna. OC-ul a fost constituit din 5 persoane, insa, in timpul conferintei am fost doar 4 persoane. Pina la urma ce a fost MTC?

• 4 luni de lucru cu sedinte care durau cel putin 2 ore si la care luam decizii avind in fata ceai si biscuiti :)

• "OCVP's speach"-partea la care fiecare din noi vorbea despre greutatile intimpinate pe pozitie dar si despre succesele de care am avut parte

• Baze de odihna-fiind cu un pas in iarna a fost destul de dificil sa gasim ceva accesibil ca pret dar si cu conditii cit de cit ok (indeosebi ca bazele de odihnă erau cu pretenţii de hotel de 2 sau 3 stele şi cu preţuri europene pentru cazare...)

• Companii-potentialii nostri parteneri (cu toate ca o buna parte din anumite motive au refuzat parteneriatul cu noi, au fost si altele care au acceptat sa ne fie partenere...)

• Filmulete de promovare  Valik si Alex -merci pt ce ati gindit si creat pt a promova conferinta :) )

• Movie nights (sau altfel spus sedinte informale) - (au fost 2 in total, insa foarte productive (dat fiind faptul ca ne-a unit ca echipa) Diana-merci pt ne-ai dat posibilitatea sa venim cu totii la tine :) )

• 24, 25 noiembrie-ajun de conferinta (2 zile pina la conferinta in care ne-am mobilizat pentru a reusi sa punem la punct toate detaliile de pina la conferinta, indeosebi, ca in acel moment, vice-coordonatorul de pe finante din anumite motive nu a putut sa se mai implice in organizarea conferintei si noi a trebuit sa reimpartim inca o data responsabilitatile fiecaruia)

• 26 noiembrie-zi in care a inceput conferinta :)

• Baza de odihna "La Popas" (care se afla in Dubasari)

• 26-30 noiembrie - 5 zile, 4 membri in echipa organizatorica (altfel spus 4 oameni care alergau in toate partile pentru ca totul sa fie in regula - crazy moments), traineri+chair, traininguri, delegati (participanti la conferinta) in numar de 70.

• Pijama party, Karaoke party, Movie night şi Alumni coronation gala night

• Workshopuri duse de companiile partenere ale conferintei si anume: Magenta Consulting, P&G, September Media (workshopurile au fost tare faine)

• Sugar cubes-so sweat & tasty :)

• 30 noiembrie-ultima zi de conferinta :)

Ce a mai fost special la aceasta conferinta este că a avut loc pentru prima oară în istoria AIESEC MD-conferinţa naţională MoldovaTrainingConference 2008.
Thanks to: LC @ Chişinău
Chair
Faci team
Delegates
Special thanks to: MC @ MD;
the entire OC team.

for choosing to make all this possible!!!

MTC...

MTC sau Moldova Training Conference...

deseori mă gîndesc ce face AIESEC încît ne entuziasmează pe fiecare din noi să ne dorim să fim mai buni, să ne vedem în postura de leaderi, să iubim lucrul în echipă, să luăm cît mai mult de la fiecare oportunitate care apare în AIESEC... Şi, în fine, ce face totuşi AIESEC, ca în momentul în care am luat decizia de a pune punct la experienţa mea în AIESEC am realizat faptul că nu voi putea fi impăcată dacă nu mă voi vedea în postura de coordonator de echipă...

Deseori mă gîndesc de ce îmi plac proiectele şi în general lucrurile care vor avea loc pentru prima oară, mă fascinează pur şi simplu... Aşa a fost şi în cazul proiectului MTC... M-a atras această conferinţă doar pentru că e la prima sa ediţie,

hmmm să fii primul, să fie prima echipă organizatorică, să fie primii omuleţi care vor pune bazele la prima ediţie a conferinţei... să fie primul buget, să fie primele vînzări şi parteneriate obţinute, să fie primul mesaj de promovare, primul delegating mail, să fie primul reception ghid, primul(ii) care vei(vor) întîlni primii delegaţi, să fie primii delegaţi... primii facilitatori... primul chair... prima locaţie...  Să fie totul pentru prima oară... asemeni primului pas, primului cuvînt, primei priviri, primului zîmbet, primului sărut, primului succes, primei experienţe în AIESEC...

Iata ce prezintă conferinţa MTC:

Este o conferinţă legislativă, educaţională şi motivaţională care are ca scop oferirea unor traininguri avansate şi o pregătire a ceea ce presupune AIESEC (pentru membrii noi) cît şi pe leadership (pentru membrii vechi), cît şi cunoştinţe ce ţin de cele 5 arii reprezentative din AIESEC MD (talent management, external relations, finance, communication and eXchange).

OC MTC (comitetul de organizare)  este istoria unei echipe formate din 5 oameni bravi şi curajoşi care au răspuns provocării de a fi primii, de a lăsa o amprentă asupra ceea ce peste 7 săptămîni (26-30 noiembrie 2008) va ajunge a fi conferinţa MTC pentru fiecare membru AIESEC MD. Şi aceşti omuleţi bravi sunt:

Diana Mîţă – OC VP Finante, mereu cu zîmbetul pe buze, atentă, în căutare de soluţii şi axată pe rezultate.

Ina Branişte – OC VP Sales, responsabilă, atentă la detalii, punctuală şi creativă.

Alex Chihai – OC VP TM, cel care ne ajută să ne cunoaştem mai bine ca echipă, foarte comunicativ şi mereu gata să vină în ajutor.

Valentin Jora – OC VP Communication, aduce dispoziţia şi voia bună în echipă, este persoana care intervine la momentul, locul şi timpul potrivit.

Angela Gîlcă – OCP MTC.

Astfel, echipa MTC e o echipă formată din membri dinamici, entuziaşti, cu o dorinţă nespus de mare de a organiza o conferinţă deosebită pentru AIESEC MD, o conferinţă care se va întipări în mintea fiecărui membru din AIESEC MD.

Aceasta şi este provocarea de a fi primul la  conferinţa la care toate vor avea loc pentru prima oară-primul OC, primii delegaţi, primii AIESEC-ri care vor scri istoria primei conferinţe MTC la prima sa ediţie.

Poveste...

Eu iţi voi zîmbi văzîndu-ţi chipul, tu te vei apropia şi-mi vei lua palma în a ta palma, mîna mea va stringe a ta mînă...  spunea  ea.

Tu vei întirzia un pic, şi încet venind pe la spate îmi vei acoperi ochii cu ale tale mîni punîndu-mă sa-ţi spun pe nume, eu voi aştepta cu greu acele clipe de întîrziere şi prins în joc nu voi ghici din prima al tău nume...  spunea el.
Eu vedea-voi întreaga lume prin ochi de indragostită, tu vei cauta privirea-mi doar pentru a te regăsi într-însa...  spunea ea.
Tu îţi vei dori să fii la fel de liberă în doi, eu doar voi dori să fim în doi... spunea  el.
Eu ma voi bucura de dansul lent al  fulgilor de nea, tu vei dori să-i vezi lăsîndu-se pe mine... spunea ea. 
Tu vei zîmbi chiar fiind şi supărată, eu nu te voi lăsa să ştii că-s supărat... spunea el.
Eu voi încerca să-ţi înţeleg neliniştea, tu vei privi nedumerit spunînd că-i doar o neînţelegere a mea... spunea  ea.
Tu vei ascunde a ta tristeţe sub masca zîmbetului, eu o voi citi în a ta privire şi afla-voi ce s-a întîmplat...  spunea  el.
Eu voi număra clipele revederii noastre, tu vei veni... spunea ea.
Tu vei  auzi cuvîntul noi, eu ţi-l voi şopti dulce... spunea el.
Eu şi tu=noi...  spuneau ei doi.