Toamna...

E  toamnă... foşnet de  frunze, frunze ce se desprind de pe crengile copacilor şi într-un dans lent asemeni unui vals  se aştern frumos pe străzi. Să fie regret, dezamăgire sau poate fericire că părăsesc căsuţa lor, că se desprind de  ale lor rădăcini?
Au plecat  în  lumea  mare, vor fi admirate, vor fi în centrul atenţiei, vor fi subiectul de discuţie al trecătorilor şi astfel frunzele vor persista în  gîndurile omuleţilor...
Desigur,  se vor găsi şi oameni  care în paşi grăbiţi  nu  le vor acorda nici o atenţie şi atunci se vor  lovi de intoleranţa lumii, de  ignoranţa ei, de indiferenţa ei, frunzele vor fi uitate...
Copaci dezgoliţi... e o tristeţe  apăsătoare în legănatul lor...  au  rămas  singuri... frunzele ajunse la maturitate  au  plecat  în lumea  mare,  au plecat să vadă, să înveţe,  să fie pe cont propriu, să-şi găsească un rost, au plecat să ajungă a fi primele între primii... Nu-i  nimic îşi tot spun copacii,  se vor întoarce ele, fericirea  lor va fi fericirea noastră,  împlinirea lor va duce la  implinirea noastră...
E toamnă... foşnet de frunze, frunze ce se desprind şi se îndreaptă  spre o nouă aventură a  vieţii lor - aventura unui  nou  început...
  

playing the adults life

Din această vară tot mă gîndeam la acest articol, din momentul în care am renunţat la timpul liber pe timp de vară şi m-am angajat full time... Anume atunci mi-am pus unele întrebări ce ţin de viaţa unui adult...
Mă gîndeam ce presupune de fapt viaţa de adult... de ce aproape fiecare din noi o asociază cu rutină, cu o mulţime de griji şi cu acea asumare enormă de responsabilităţi... În fine de ce ajuns la vîrsta maturităţii se vorbeşte tot mai mult de responsabilităţi şi angajamente cu atîta greutate cînd de fapt au şi acestea un farmec aparte, de ce sunt puţini cei care recunosc că le mai place să citească poveşti în timpul lor liber sau să privească desene animate...
Mă gîndeam la scenariul perfect pe care îl regizăm fiecare din noi în minte atunci  cînd ne gîndim la viaţa  de adult care va urma  să  o trăim...
Am realizat că suntem puţini cei care respectăm acel scenariu atunci cînd ne lovim de realitatea pe  care  o trăim în calitate de adult... Serviciul nu întotdeauna  e  serviciul  din  scenariul care  ni l-am  pregătit ceva  mai  devreme, iubirea  la  fel  poate e  mai dulce  sau  poate mai amăruie, persoanele  dragi nouă  pot pleca  pentru  o  vreme  de lîngă noi  sau  poate avînd puţin  timp liber ne trezim într-o zi  că am fost  uitaţi pentru cine ştie cît timp... Şi astfel realizăm că de fapt anii  copilăriei, anii  de liceu şi facultate au fost  o etapă frumoasă a  vieţii  noastre,  o etapă la care credeam  în  idealuri  şi aveam  aripi la spate...
Şi totuşi în ciuda faptului că viaţa de matur presupune mai  mult timp  petrecut la serviciu, alături de colegii  de muncă, într-un mediu mai mult sau mai puţin stresant, iar pentru familie şi prieteni îţi faci timp doar în weekend sau anumite sărbători, viaţa de adult e una care merită toate eforturile. Şi, rutină sau proactivitate, vise sau scopuri realizate, toate aceste lucruri depind doar  de modul în care fiecare din noi îşi va construi această viaţă de om matur.

despre ceea ce nu am crezut că voi face în AIESEC...

Toamna 2006??? Recrutarea în AIESEC.

Primăvara 2007??? Primele încercări de a intervieva, de a avea grijă de 3 omuleţi nou intraţi în @, posibilitatea de a fi OCVP PD în proiectul NEXT STEP.

Vara 2007??? OC VP PD NEXT STEP, LPM(combinaţie de o zi jumate conferinţă şi o zi şi o noapte de sărbătorire a nunţii fratelui meu), TtT (visul de a deveni trainer, atît de aproape de realitate...), combinarea lucrului cu AIESEC... am reuşit şi asta...

Toamna 2007??? OCVP PD NEXT STEP (perioadă încărcată-promo, interviuri, studenţi rejectaţi-feedback (am ajuns să urăsc termenul de feedback...), studenţi acceptaţi, marea deschidere a proiectului la LeoGrand(t), reception, weekend-ri de pregătire-crazy months..., traineri (thx Weaw & Ipek for being here...), închiderea (evaluări, diplome, participanţi care nu au venit la închidere şi nici după diplome... ), păreri de rău că nu vom mai fi echipa NEXT STEP 2007...

o primă încercare de a duce un training, o primă reuşită a acelui training, recrutarea 2007-interviuri (dacă eşti OCVP PD în Next Step destul de complicat să combini interviurile cu weekendurile de pregătire la care e bine să fii prezent şi tu, nu doar trainerii @ internaţionali ... şi totuşi un pic mi-a reuşit :))

noiembrie-LTS, sf. de Next Step, toţi cu gîndurile la alegerile care vor urma...

într-o zi de decembrie-marea noutate, aşteptată de AIESEC MD-nu mai suntem consideraţi o extensie, am căpătat statutul de membru full!!!!!!!YYYYYYYYUUUUUUUUHHHHHHHHOOOO

iarna&primavara-alegeri...aşteptare... tensiune... oare cine va fi...
aşteptare... tensiune... oare cine va fi... decembrie... sesiune... alegeri...
primul MCP în @ MD, primul LCP @ Ch, primul MC Board, primul LC Board - time for the firsties...  

OCVP  PD NC... da... primul NC... şi eu care mă gîndeam să renunţ la poziţia de OCVP PD NC... credeam că am văzut totul în proiectul Next Step... mă înşelam amarnic... NC mi-a demonstrat că aparenţele înşeală, mi-a arătat încă o dată lucruri ce ţin de coordonare în @, de delegare de responsabilităţi, coordonare, de prime impresii greşite (nu trebuie să te bazezi doar pe prima impresie-poate fi o aparenţă înşelătoare), uneori nu e bine să te duci la patinoar cu o săptămînă jumate pînă la conferinţă ... stress management (prea multe situaţii imprevizibile,  lipsă de comunicare-neînţelegeri..., multă durere (lacrimi-mi-a murit un verişor... viaţa e chiar cel mai frumos dar care îl putem avea... ), whooo un ocp interimar... (mai ţin minte şi acum bomboanele care le-am mîncat la nervi şi care cred eu ne-a calmat) bravo ocp interimar o conferinţă super faină... coordonare tare bună a echipei!!! un ocp care vrea să vină şi nu poate, care e alături de echipă însă doar cu gîndul, un ocp foarte emotiv care ţine foarte mult la echipa sa, la omuleţii ei... mersi mult Lenuţa, mersi mult Lenka...

 teste... pt membru full... membru full??? da... ura... da la ce folos, deja e timpul să ies din @... iată aşa... atent cum  îţi setezi obiectivele... s-ar putea să se împlinească atunci cînd nu le mai vezi rostul... cu toate că cine ştie... totuşi membru full... wwhhhhooooo nu-s membru prospective... too much in the same position...

NC-s-a sfîrşit...

în sfîrşit mă apuc de teza de licenţă... 1 pagină jumate din aproape 60 cîte trebuiam să scriu...
OCP????? dddaaaaaaaa nnnnnnnuuuuuuuuuu licenţa e pe cap... am doar 1 pagină jumate din aproape 60 cît avea să scriu...

şi totuşi... poate OCP TtT??? nu... ... licenţa... da licenţa...

PMT???? dddddaaaaaa education responsible position.... totuşi nu pot fără AIESEC...

vara... licenţa... licenţa...

hmmm AIESEC - PD department, proiecte, conferinţe, traininguri, interviuri, alegeri, education responsible în project management team şi gata??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ???
asta e??? ??? ??? da OCP??? ??? ??? ??? da- sunt membru full!!! atunci poate un ocp??? ??? ???

ehhhh- 8 ore de muncă la serviciu - yeap, playing the adult life...

AIESEC??? ??? ??? ?????????? pauză.... o pauză mare..........

LPM, evacuarea de la Vadul lui Vodă (ochiîn care citeşti nedumerire, surprindere, dezamăgire... da... ce spuneam şi mai devreme tre risk management... sau altfel spus cît de bine nu ai planifica tre sa ţii cont şi de situaţii imprevizibile... ) sfîrşit de LPM în sediu... ... ... foarte fain-un year plan pe perete... uau ce multe proiecte... ce multe activităţi în AIESEC pt anul care vine... ... ... da...

deschidere de poziţii...ciudat, pt LTS II nimeni nu aplică...

LC meeting - OCP MTC promo... OCP MTC... încă o săptămînă de dileme... da sau nu... nu sau da...

da: (vreau să fiu OCP, am în spate un proiect şi o conferinţă în calitate de ocvp...)
nu: (am serviciu, am dat la master, nu voi avea timp pt mine...)
da-(2 zile în care am scris aplicarea..., 21:58 - am transmis aplicarea... deja fie ce o fi...)

iată aşa... :) (a very long journey...) deja sunt pe punctul de a face ceea ce nu am crezut că voi face vreodată în AIESEC...

PS: un mare mulţumesc pt:

Sergiu-dacă nu erai OCP NEXT STEP, şi nu luai decizia  de  a mă accepta în OC Next Step 2007-nu aş fi parcurs acest lung drum în AIESEC şi poate astăzi nu aş mai fi spus sunt membru AIESEC...

Ana-mai mult decît un mentor pentru mine ... un prieten de suflet!!!

Breanne-mereu aproape...

Diana, Ina, Alex şi Valentin-împreună vom face primul MTC!!!

AIESEC-thx for shaping my life!!!

In life is all about choises...

de 17 ani independentă...

27 august... oraş îmbrăcat în straie de sărbătoare-jur împrejur steguleţe ... plăcut sentiment...
27 august 2008 - 17 ani de independenţă...
Deci pot spune că trăiesc într-o ţară relativ tînără, şi precum e orice tînăr la 17 ani-nedeterminată...
nu prea ştim încotro s-o luăm, cu cine să ţinem cu cine sa nu ţinem, ce istorie sa învăţăm-istoria românilor sau poate una integrată, ce limbă să vorbim - româna sau moldoveneasca... sau poate rusa... să fim cobai experimentali pentru ministerul Învăţămîntului (cei din generaţia mea vor înţelege despre ce vorbesc...) să ne licenţiem în economie sau drept... să sărbătorim Crăciunul pe vechi sau pe nou, totuşi anul nou îl sărbătorim pe nou căci... e anul nou... deci trebuie să-l sărbătorim pe nou... să credem cu disperare că în curînd vom trăi mai bine cu toate că totul îţi demonstrează contrariul...
da nici nu ştiu să mă bucur sau să plîng...
să mă bucur că deja de 17 ani pot pretinde că trăiesc într-o ţară independentă şi că porţile îmi sunt deschise spre orice hotar îmi doresc eu sau
să plîng că deja de 17 ani sunt hrănită cu iluzia unui viitor prosper cu un guvern destul de erudit, imparţial, apt de a lua decizii înţelepte şi mature...
Aşa e, la 17 ani de independenţă... mai avem un an şi vom împlini majoratul :) ...
interesant ce vom avea realizat atunci cînd vom atinge vîrsta majoratului?