Au fost vremuri în care mai citeam o cărţulie, două... mai jos sunt citate din diverse cărţi, citate care mi-au placut mult şi aş vrea să le împărtăşesc şi altora
" Suprema fericire a vieţii ţi-o dă convingerea că eşti iubit; iubit pentru tine însuţi, mai bine spus, iubit chiar fără voia ta."
(V. Hugo, Mizerabilii)
" Iubirea nu e un tîrg:
Te iubesc pentru că mă iubeşti
Iubirea e o certitudine:
Te iubesc pentru că te iubesc"
"Individul, care era bucureştean, de-a II generaţie, avea, sau cum spun ceilalţi era un bou cu nume de cal, îl chema Sebastian Murgu."
" Dar omul nu-i facut să fie înfrînt-grăi bătrînul. Un om poate fi nimicit, dar nu înfrînt."
Te iubesc pentru că mă iubeşti
Iubirea e o certitudine:
Te iubesc pentru că te iubesc"
(L. Rebreaunu, Jar)
"Individul, care era bucureştean, de-a II generaţie, avea, sau cum spun ceilalţi era un bou cu nume de cal, îl chema Sebastian Murgu."
(M. Preda, Delirul)
" Dar omul nu-i facut să fie înfrînt-grăi bătrînul. Un om poate fi nimicit, dar nu înfrînt."
(E. Hemingway, Batrinul si marea)
" Cîţi vampiri crezi ca au puterea să îndure nemurirea? În primul rînd, habar n-au ce-i aceea nemurire. Căci, devenind nemuritori, ei vor ca toate formele vieţii lor să rămînă aşa cum sunt, neschimbate: trăsurile făcute în acelaşi mod sigur, hainele croite ca în tinereţea lor, oamenii să fie îmbrăcaţi şi să vorbească în modul pe care ei l-au înţeles şi l-au apreciat întotdeauna. Cînd, de fapt, toate lucrurile se schimbă, în afară de vampirul însuşi, totul în afară de vampir e supus unei permanente modificări şi transformări."
" În faţa morţii, sufletul omului are o sinceritate de nebănuit. Poate ar fi vrut să plîngă, şi nu mai credea în lacrimi. Poate îi era frig şi cald. Cine ştie? În faţa morţii, lucrurile cele mai simple îşi pierd înţelesul. Poate în clipa ceea s-a gîndit că e mai bine să trăieşti decît să mori. Atunci, însă, moartea şi-a băgat capul desfigurat pe fereastră... Le-a scris părinţilor o scrisoare scurtă, rugîndu-i s-o ierte că nu mai poate trăi..."
" E societatea cea care-şi cumpără o roabă. De la cine? De la mizerie, de la foame, de la frig, de la singurătate, de la părăsire, de la sărăcie. Dureros tîrg. Un suflet pentru o bucată de pîine. Mizeria oferă, iar societatea primeşte.
Se zice că nu mai există sclavie în civilizaţia europeană. E o greşeală. Ea continuă să existe, dar nu apasă decît aspura femeii şi se numeşte prostituţie."
" Îşi mărturisea că în viaţa lui nu datorase nimănui nici un ban. Pentru el o datorie era începutul unei robii. Ba chiar îşi spunea că un creditor e mai rău decît un stăpîn; fiindcă stăpînul nu-ţi stăpîneşte decît fiinţa ta, creditorul însă îţi stăpîneşte demnitatea şi poate s-o înjosească."
(A. Rice, Interviu cu un vampir)
" În faţa morţii, sufletul omului are o sinceritate de nebănuit. Poate ar fi vrut să plîngă, şi nu mai credea în lacrimi. Poate îi era frig şi cald. Cine ştie? În faţa morţii, lucrurile cele mai simple îşi pierd înţelesul. Poate în clipa ceea s-a gîndit că e mai bine să trăieşti decît să mori. Atunci, însă, moartea şi-a băgat capul desfigurat pe fereastră... Le-a scris părinţilor o scrisoare scurtă, rugîndu-i s-o ierte că nu mai poate trăi..."
(I. Vlasiu, O singura iubire)
" E societatea cea care-şi cumpără o roabă. De la cine? De la mizerie, de la foame, de la frig, de la singurătate, de la părăsire, de la sărăcie. Dureros tîrg. Un suflet pentru o bucată de pîine. Mizeria oferă, iar societatea primeşte.
Se zice că nu mai există sclavie în civilizaţia europeană. E o greşeală. Ea continuă să existe, dar nu apasă decît aspura femeii şi se numeşte prostituţie."
(V. Hugo, Mizerabilii)
" Îşi mărturisea că în viaţa lui nu datorase nimănui nici un ban. Pentru el o datorie era începutul unei robii. Ba chiar îşi spunea că un creditor e mai rău decît un stăpîn; fiindcă stăpînul nu-ţi stăpîneşte decît fiinţa ta, creditorul însă îţi stăpîneşte demnitatea şi poate s-o înjosească."
(V. Hugo, Mizerabilii)
" Ideile nu dau înapoi, după cum nici rîurile nu se mai întorc la izvoare. Aşa că cei ce resping viitorul să mediteze la acestea. Spunînd "nu" progresului, ei nu condamnă viitorul, ci pe ei înşişi. Îşi iau pe capul lor o boala neagră. Îşi injectează trecutul. Nu există decît un fel de a respinge marele "mîine" : să mori."
" Singura primejdie socială e întunericul.
Umanitatea înseamnă egalitate. Toţi oamenii sunt din aceaşi argilă. Nu există nici o deosebire, cel puţin aici pe pămînt, în soarta lor. Aceeaşi umbră înainte de a se naşte, aceeaşi carne în timpul vieţii, aceeaşi ţărînă după moarte. Dar neştiinţa amestecată în aluatul omenesc înnegreşte. Această negreală de netămăduit pătrunde înăuntrul omului şi acolo devine Răul."
Umanitatea înseamnă egalitate. Toţi oamenii sunt din aceaşi argilă. Nu există nici o deosebire, cel puţin aici pe pămînt, în soarta lor. Aceeaşi umbră înainte de a se naşte, aceeaşi carne în timpul vieţii, aceeaşi ţărînă după moarte. Dar neştiinţa amestecată în aluatul omenesc înnegreşte. Această negreală de netămăduit pătrunde înăuntrul omului şi acolo devine Răul."
(V. Hugo, Mizerabilii)
" Ideile nu dau înapoi, după cum nici rîurile nu se mai întorc la izvoare. Aşa că cei ce resping viitorul să mediteze la acestea. Spunînd "nu" progresului, ei nu condamnă viitorul, ci pe ei înşişi. Îşi iau pe capul lor o boala neagră. Îşi injectează trecutul. Nu există decît un fel de a respinge marele "mîine" : să mori."
(V. Hugo, Mizerabilii)
" Nu e destul să fii fericit, trebuie să fii împăcat cu tine însuţi."
(V. Hugo, Mizerabilii)
