ICO-transforma-ti ideea de afacere in realitate

Stiu ca poti, stiu ca ai curajul sa realizezi aceasta dorinta a ta, stiu ca uneori crezi ca e dificil si nu ai pregatirea necesara si mai stiu ca iti doresti sa fii cit mai bine informat...
Astfel daca esti tinar, esti student in ultimul an la facultate, iti faci studiile la masterat sau esti proaspat absolvent, ai o idee de afaceri insa consideri ca ai mai avea nevoie de o pregatire aditionala prin primirea unor traininguri si simulari in domeniul antreprenoriatului, sau poate iti doresti sa discuti cu directori de companie care sa-ti impartaseasca experienta lor in initierea propriei afaceri sau poate iti doresti ca dupa dupa primirea trainingurilor si dupa ce experienta altor antreprenori in initierea afacerii iti va fi impartasita-sa iti prezinti ideea de afaceri unor potentiali investitori...
Daca iti doresti toate aceste lucruri atunci cu siguranta proiectul "ICO" organizat de AIESEC Moldova si este oportunitatea de a-ti realiza scopul initierii unei afaceri.

ICO are ca scop familiarizarea şi iniţierea tinerilor în mediul de afaceri din Moldova, prin combinarea cu succes a conceptelor de business și aspectele practice întilnite de antreprenori pe piața locală și regională.

Pentru mai multe detalii poti accesa pagina www.ico.md

Sfîrşit şi început

Sfîrşit de zi... vise care au luat sfîrşit azi, lucruri care nu vor mai fi făcute azi, gînduri care nu vor mai fi spuse azi, prieteni care azi nu îi vom mai vedea, regrete şi sentimente de împlinire trăite azi...
Ce filmuleţ se deruleaza în faţa ochilor tăi atunci cînd te pregăteşti de somn??? Ce poţi spune despre ziua care a trecut? Ai fost azi cu un pas mai aproape de visul tău? Ţi-a reuşit să înfăptuieşti ceea ce ţi-ai pus în gind? Ai fost aproape de cei dragi ţie? Ţi-ai alungat temerile şi ai învins astfel frica din tine?
Îţi place sfirşitul zilei la fel de mult ca începutul unei zile? Te trezeşti cu acelaşi entuziasm cu care şi adormi? Şi cum faci ca motivaţia interioara să nu dispară? Cum persişti atunci cînd nu mai vezi nici o ieşire din situaţie? Cum te fac toate aceste lucruri mai puternic şi-ţi dau un imbold de a continua, de a fi mai bun, de a lupta pentru valorile, idealurile, lucrurile în care crezi?
Răsărit şi apus... viaţa pare a fi doar un apus şi răsărit de soare-închidem un capitol pentru a deschide un altul...
Şi nu contează dacă capitolul pe care suntem pe punctul de al încheia ne-a adus fericire, dezamăgiri, succes sau eşec... toate se uită, se pierd în praful trecutului... ne rămîne doar amintirea şi învăţămintele de care am avut parte din fiecare experienţă trăită...
Şi nu contează dacă capitolul care îl vom deschide e plin de incertitudini şi temeri... mergem înainte, ne dorim să trăim provocarea unui nou început, aşteptam să ne surprindă necunoscutul...
Răsărit şi apus... început şi sfîrşit... ce poate fi mai plăcut sau poate mai îndrăgit de noi-sfîrşitul, începutul?!...

Despre Paştele Blajinilor...

Anul acesta, de Paştele Blajinilor, am fost în satul de baştină al tatălui meu-satul Nemţeni, sat care se află la hotar cu România, de Prut te desparte doar pădurea...

Cu părere de rau nu am apucat să-mi cunosc bunicii din partea tatălui-au murit pînă a mă naşte :(

Din păcate, am vazut o singură dată casa bunicilor respectiv casa în care a copilărit tatăl meu :(

Şi uite aşa, de Paştele Blajinilor m-am dus şi eu la cimitir, în satul de baştină al tatălui meu...

Şi uite aşa, cimitirul a prins viaţă... la fiecare mormînt, am vazut oameni de toate vîrstele, oameni care au venit să cinstească amintirea celor care nu le mai sunt aproape... frumoasă sărbătoare pentru cei ce nu mai sunt în viaţă, frumoasă sărbătoare şi pentru noi-cei care suntem în viaţă...

DE ce pentru ei, DE ce pentru noi e o sărbătoare frumoasă ?

Pentru ei-am venit să-i vedem, să le vorbim, chiar daca nu-i putem atinge sau îmbrăţişa...

Pentru noi-suntem mai aproape de ei, suntem mai aproape de rădăcinele noastre, îi ştim aproape, chiar dacă nu-i putem atinge sau îmbrăţişa...

Probabil, cel puţin in cazul meu, anume aici şi în această zi, înţeleg cel mai bine expresia "Hristos a Înviat" şi răspunsul la această expresie "Adevărat a Înviat"

De Paştele Blajinilor, cei plecaţi de lîngă noi, reînvie... indiferent ca le-am fost prieteni, iubiţi, copii, nepoţi, strănepoţi... ei apar în amintirele noastre, în fiecare povestioară pe care o spunem, în fiecare dar dăruit în cinstea lor, în speranţa noastră că sufletul lor se află în Împărăţia Domnului...

De Paştele Blajinilor, totul reînvie la viaţă... totul ne aminteşte despre cei care ne-au marcat vieţile, cei care au schimbat destine, cei datorită cărora suntem ceea ce suntem...

De Paştele Blajinilor, expresiile: "Hristos a Înviat" şi "Adevărat a Înviat" capătă sens.

Dumnezeu să le odihneasca sufletul în pace tuturor celor care nu ne mai sunt aproape, tuturor celor care au trecut în nefiinţă.

în lumea de poveste.

De ceva timp simt că trăim cu toţii într-o lume de poveste. O poveste al cărui sfîrşit din păcate încă nu-l ştim, o poveste care se află la partea de intrigă, personajele sunt şi bune şi rele, ca mai în toate poveştile-zmei şi feţi frumoşi ce luptă unii împotriva celorlalţi pentru ca binele să triumfeze în cele din urmă...
Deseori în poveşti se vorbeşte despre un zmeu care a venit şi a furat-o pe cea mai frumoasă din împărăţie, şi a dus-o undeva departe peste mări şi ţări, iar poporul aşteaptă un Făt-Frumos care să vină să le salveze frumoasa din împărăţie... aşa şi la noi-ne-a fost furată, de fapt, ne-au fost furate mai multe frumoase din împărăţie-identitatea, viitorul, siguranţa... şi aşteptăm să ne vie Făt-Frumos, doar că ne place sau nu, noi nu trăim într-o poveste... nu ne putem ascunde după această iluzie... trăim o realitate dură-cei în care ar trebui să avem cea mai mare încredere-ne-au prostit, cei care ar trebui să ne ofere siguranţa-ne-au arătat colţii şi pumnii, cei care ar trebui să lupte-ne-am transformat în laşi...
Şi totuşi, ce ne învaţă poveştile? Sau ce ar trebui să învăţăm de la poveşti?
Mereu vor exista oameni răi şi oameni buni, mereu va exista o luptă între bine şi rău, însă mereu vor exista eroi care vor învinge răul, eroi care vor persista, eroi care nu se vor descuraja, eroi care vor trece peste foc şi pară pentru ca în cele din urmă să triumfeze dreptatea, să triumfeze Binele!!!
Întrebarea mea este dacă totuşi am învăţat noi sau nu să luptăm cu demonii care ne apar în faţă, dacă putem să identificăm acei demoni şi dacă le putem citi adevărata faţă care li se ascunde sub măştile cu care se afişează??? Sau poate suntem asemeni Albei ca Zăpada care s-a lăsat păcălită de mama sa vitregă pînă la aceea că a muşcat din mărul otrăvitor şi a adormit... somn adînc... neputînd fi salvată de cei care şi-au dorit s-o protejeze...
iarăşi aşteptăm pe Făt-Frumos??? Ştim cel puţin cine e acel Făt-Frmos şi cît vom dormi pînă să apară??? Şi dacă Făt-Frumos nu mai e, noi ce ne facem??? Aşteptăm un altul???
Noapte Bună, Albă ca Zăpada... Noapte Bună, Basarabie.

PS! Sper cît de curînd să fie şi dimineaţă pentru a ne trezi odată din somnul acesta toxic şi a nu mai trăi în dulcea iluzie a lumii cu poveşti.