Anul acesta, de Paştele Blajinilor, am fost în satul de baştină al tatălui meu-satul Nemţeni, sat care se află la hotar cu România, de Prut te desparte doar pădurea...
Cu părere de rau nu am apucat să-mi cunosc bunicii din partea tatălui-au murit pînă a mă naşte :(
Din păcate, am vazut o singură dată casa bunicilor respectiv casa în care a copilărit tatăl meu :(
Şi uite aşa, de Paştele Blajinilor m-am dus şi eu la cimitir, în satul de baştină al tatălui meu...
Şi uite aşa, cimitirul a prins viaţă... la fiecare mormînt, am vazut oameni de toate vîrstele, oameni care au venit să cinstească amintirea celor care nu le mai sunt aproape... frumoasă sărbătoare pentru cei ce nu mai sunt în viaţă, frumoasă sărbătoare şi pentru noi-cei care suntem în viaţă...
DE ce pentru ei, DE ce pentru noi e o sărbătoare frumoasă ?
Pentru ei-am venit să-i vedem, să le vorbim, chiar daca nu-i putem atinge sau îmbrăţişa...
Pentru noi-suntem mai aproape de ei, suntem mai aproape de rădăcinele noastre, îi ştim aproape, chiar dacă nu-i putem atinge sau îmbrăţişa...
Probabil, cel puţin in cazul meu, anume aici şi în această zi, înţeleg cel mai bine expresia "Hristos a Înviat" şi răspunsul la această expresie "Adevărat a Înviat"
De Paştele Blajinilor, cei plecaţi de lîngă noi, reînvie... indiferent ca le-am fost prieteni, iubiţi, copii, nepoţi, strănepoţi... ei apar în amintirele noastre, în fiecare povestioară pe care o spunem, în fiecare dar dăruit în cinstea lor, în speranţa noastră că sufletul lor se află în Împărăţia Domnului...
De Paştele Blajinilor, totul reînvie la viaţă... totul ne aminteşte despre cei care ne-au marcat vieţile, cei care au schimbat destine, cei datorită cărora suntem ceea ce suntem...
De Paştele Blajinilor, expresiile: "Hristos a Înviat" şi "Adevărat a Înviat" capătă sens.
Dumnezeu să le odihneasca sufletul în pace tuturor celor care nu ne mai sunt aproape, tuturor celor care au trecut în nefiinţă.
No comments:
Post a Comment