în lumea de poveste.

De ceva timp simt că trăim cu toţii într-o lume de poveste. O poveste al cărui sfîrşit din păcate încă nu-l ştim, o poveste care se află la partea de intrigă, personajele sunt şi bune şi rele, ca mai în toate poveştile-zmei şi feţi frumoşi ce luptă unii împotriva celorlalţi pentru ca binele să triumfeze în cele din urmă...
Deseori în poveşti se vorbeşte despre un zmeu care a venit şi a furat-o pe cea mai frumoasă din împărăţie, şi a dus-o undeva departe peste mări şi ţări, iar poporul aşteaptă un Făt-Frumos care să vină să le salveze frumoasa din împărăţie... aşa şi la noi-ne-a fost furată, de fapt, ne-au fost furate mai multe frumoase din împărăţie-identitatea, viitorul, siguranţa... şi aşteptăm să ne vie Făt-Frumos, doar că ne place sau nu, noi nu trăim într-o poveste... nu ne putem ascunde după această iluzie... trăim o realitate dură-cei în care ar trebui să avem cea mai mare încredere-ne-au prostit, cei care ar trebui să ne ofere siguranţa-ne-au arătat colţii şi pumnii, cei care ar trebui să lupte-ne-am transformat în laşi...
Şi totuşi, ce ne învaţă poveştile? Sau ce ar trebui să învăţăm de la poveşti?
Mereu vor exista oameni răi şi oameni buni, mereu va exista o luptă între bine şi rău, însă mereu vor exista eroi care vor învinge răul, eroi care vor persista, eroi care nu se vor descuraja, eroi care vor trece peste foc şi pară pentru ca în cele din urmă să triumfeze dreptatea, să triumfeze Binele!!!
Întrebarea mea este dacă totuşi am învăţat noi sau nu să luptăm cu demonii care ne apar în faţă, dacă putem să identificăm acei demoni şi dacă le putem citi adevărata faţă care li se ascunde sub măştile cu care se afişează??? Sau poate suntem asemeni Albei ca Zăpada care s-a lăsat păcălită de mama sa vitregă pînă la aceea că a muşcat din mărul otrăvitor şi a adormit... somn adînc... neputînd fi salvată de cei care şi-au dorit s-o protejeze...
iarăşi aşteptăm pe Făt-Frumos??? Ştim cel puţin cine e acel Făt-Frmos şi cît vom dormi pînă să apară??? Şi dacă Făt-Frumos nu mai e, noi ce ne facem??? Aşteptăm un altul???
Noapte Bună, Albă ca Zăpada... Noapte Bună, Basarabie.

PS! Sper cît de curînd să fie şi dimineaţă pentru a ne trezi odată din somnul acesta toxic şi a nu mai trăi în dulcea iluzie a lumii cu poveşti.