Am trecut şi peste Paştele din acest an, unul deosebit de frumos, unul petrecut în familie alături de cei dragi... a fost frumos!!!
Şi totuşi, pentru mulţi din noi, cei ce trăiesc în Moldova a fost un Paşte petrecut în semiîntuneric, în durere şi deznădejde, am plîns cu toţii în sinea noastră moartea a cel puţin 3 tineri şi durerea a altor cîteva sute de tineri...
De Paşte toţi îşi doresc unul altuia ca Lumina Învierii să le lumineze sufletul şi gîndul, eu am mai dorit să ne fie o călăuză în alegerile care le facem în viaţă, o călăuză pentru cei care sunt departe de noi, pentru cei cuprinşi de deznădejde, pentru cei cărora întreg corpul le-a fost pictat în sînge, pentru cei ce continuă să lupte, să reziste, să înfrunte frica, pentru noi toţi cei care spunem că ne este frică... să nu ne mai fie frică.
Acum că a trecut Paştele ceea ce îmi doresc e să ieşim odată din semiîntunericul în care am fost aruncaţi cu toţii, să ne mai luminăm şi noi creerii înnegriţi.
Dea Domnul ca lumina Învierii să ne lumineze pe toţii de negreala care s-a lăsat asupra noastră.
No comments:
Post a Comment