asemeni unui fulg de nea rătăcit...

Un fulg de nea rătăcit s-a aşezat în palmă... frumos fulg de nea...  şi s-a topit... păcat... să nu fi fost singur, poate avea să răzbată... avea să bucure inimele trecătorilor de pe  stradă... ar  fi adus mai mulţi fulgi de  nea... nu ar fi fost  individualist şi ar fi împărtăşit acelaşi  scop şi aceeaşi viziune cu mai mulţi...
Aşa-i şi la noi... nu avem o viziune clară-nu ştim unde vrem să ajungem şi respectiv nu avem schiţată o strategie care să ne ducă într-acolo... şi iată aşa ajungem să  fim nişte fulgi de nea rătăciţi care se  aşează în palma nepăsării care îţi spală creierii şi... ne-am topit... păcat... şi astfel încep regretele şi acele gînduri care încep cu dacă...
Ţin minte şi acum clasa 9-a începutul a ceea ce ar trebui să sfîrşească de mult însă se pare că noi fulgii am stat prea mult în palmă pînă  a ne topi... aveam un profesor care ne spunea-voi i-aţi ales... răbdaţi-i... şi noi cu nişte ochi mari şi  bulbucaţi răspundeam-nu i-am ales nici noi nici parinţii de ce să-i răbdăm???... şi iată aşa din clasa 9-a tot îmi stăruie această întrebare  în cap...
Se  spune că fiece popor îşi merită conducerea aşa cum este ea... şi  dau dreptate acestei fraze... în fond suntem ceea ce sunt cei care ne conduc-nici o viziune clară... melancolici după trecutul care aşa şi nu vrea să reînvie... cu acelaşi stil vechi de zeci de ani de soluţionare a problemelor ce apar... nu a facut aşa cum am vrut eu??? nu-i nimic este justiţia, se va ocupa ea, că doar tot pe mine mă ascultă... nu a spus ce  am vrut eu??? nu-i nimic-îi închidem, mai sunt alţii care vor să aibă drept de emisie... nu a scris aşa cum  am vrut eu??? nu-i nimic-îi închidem mai sunt şi alţii care vor să scrie...
şi undeva în fundal vezi nişte fulgi de nea disperaţi şi  dispersaţi care nu ştiu încotro să o apuce, cui să-i strige... şi se topesc... n-au apucat să fie auziţi... s-au topit...
interesant cît timp ne va conveni să fim  nişte bieţi fulgi de nea rătăciţi??? oare chiar nu vrem să fim frunzuliţele spre care toţi trecătorii îşi întorc capul cu admiraţie??? oare chiar atît de tare ne place să ni se spele creerii???Să-i îngheţăm(creerii) pînă la nepăsare??? De ce atîta inerţie???