Poveste...

Eu iţi voi zîmbi văzîndu-ţi chipul, tu te vei apropia şi-mi vei lua palma în a ta palma, mîna mea va stringe a ta mînă...  spunea  ea.

Tu vei întirzia un pic, şi încet venind pe la spate îmi vei acoperi ochii cu ale tale mîni punîndu-mă sa-ţi spun pe nume, eu voi aştepta cu greu acele clipe de întîrziere şi prins în joc nu voi ghici din prima al tău nume...  spunea el.
Eu vedea-voi întreaga lume prin ochi de indragostită, tu vei cauta privirea-mi doar pentru a te regăsi într-însa...  spunea ea.
Tu îţi vei dori să fii la fel de liberă în doi, eu doar voi dori să fim în doi... spunea  el.
Eu ma voi bucura de dansul lent al  fulgilor de nea, tu vei dori să-i vezi lăsîndu-se pe mine... spunea ea. 
Tu vei zîmbi chiar fiind şi supărată, eu nu te voi lăsa să ştii că-s supărat... spunea el.
Eu voi încerca să-ţi înţeleg neliniştea, tu vei privi nedumerit spunînd că-i doar o neînţelegere a mea... spunea  ea.
Tu vei ascunde a ta tristeţe sub masca zîmbetului, eu o voi citi în a ta privire şi afla-voi ce s-a întîmplat...  spunea  el.
Eu voi număra clipele revederii noastre, tu vei veni... spunea ea.
Tu vei  auzi cuvîntul noi, eu ţi-l voi şopti dulce... spunea el.
Eu şi tu=noi...  spuneau ei doi.