Să-ţi doreşti nu e întotdeauna suficient...

Să-ţi doreşti nu e întotdeauna suficient... e ca şi cum  ai visa cu  ochii deschişi şi  nu ai întreprinde nimic  pentru a realiza  ceea ce-ţi doreşti...
Să visezi nu e întotdeauna suficient... e ca  şi cum  ai crede într-o poveste şi te-ai limita la acea dorinţă a ta  fără de a întreprinde ceva...
Să încerci nu e întotdeauna suficient... e ca  şi cum ţi-ai încerca propriile  puteri însă nu a-i crede cu adevărat în potenţialul tău...
Să discuţi nu e întotdeauna suficient... e ca  şi cum ai vorbi despre toate  şi nimic fără de a  lăsa o impresie în mintea celui care te ascultă...
Să fii ascultat nu e întotdeauna suficient... e ca şi  cum ai vorbi cu o  oglindă fără a vedea o finalitate a lucrurilor  despre  care  vorbeşti...
Să nu încerci ci  să faci iată ce ar fi bine... e ca şi cum ai avea un scop setat  şi ai crede cu tărie  în realizarea acestuia...
Deci nu încerca ci treci la acţiune... Întreprinde ceva sau stai  locului... însă în nici într-un caz nu te mulţumi doar  cu faptul că ai încercat.
PS! Mult succes în realizările care le vei  obţine!!!

Bunele maniere...

Bunele maniere... atît de binevenite la orice tînăr din societate, atît de aşteptate de oricare dintre noi şi atît de mult apreciate de generaţia ceva mai în vîrstă...
De micuţă fiind tot auzeam fraze de genul: "unde iţi sunt cei 7 ani de acasă", "poartă-te frumos cu dna sau dl", "nu e frumos să vorbeşti în timp ce mănînci", "nu răspunde înapoi", "vorbeşte respectuos cu  cei mai mari" şi şirul ar putea continua...
Recunosc e foarte bine ca orice persoană care se respectă să ofere respect şi celor din jur, anume prin afişarea bunelor maniere... cum se mai spune "oferă respect pt a primi respect"...
Totuşi,  zilele acestea am realizat că oricît de binevenite ar fi aceste bune maniere,  se poate întîmpla ca anume din cauza acestora să nu poţi cunoaşte îndeajuns  de bine persoana de care eşti interesată. Pentru că,  să recunoaştem, ce înseamnă pînă la urmă bunele maniere? Înseamnă să limităm anumite comportamente ale noastre,  să nu ne manifestăm întru totul aşa cum suntem în realitate,  să ne ascundem după o mască,  să nu afişăm ceea ce de  fapt gîndim sau altfel spus să reducem din libertatea noastră de a acţiona sub impulsivitatea de moment.
Să nu se creadă că sunt împotriva bunelor maniere, pt că ar  fi o percepere greşită a ceea ce am dorit să spun... doream doar să spun că prea multe "bune maniere"  îndepărtează şi nu-ţi oferă şansa de a  cunoaşte persoana de lîngă  tine la modul în care este ea...  Prea multe "bune maniere" aruncă o mască asupra noastră şi  astfel este complicat să înţelegem de  fapt  cine este persoana de lîngă noi.
În concluzie:  este bine sa fim manieraţi însă nu şi exagerat de manieraţi.  Să încercăm totuşi să fim noi, să ne păstrăm starea noastră  de spirit, modul nostru de a ne reprezenta, iar bunele maniere să fie doar o modalitate prin care am face ziua mai bună celor din jurul nostru.

O zi nemaipomenita...

Dimineaţa... soarele a mîngîiat plăcut ochişorii fetiţei şi i-a spus că începe o noua zi... e timpul să plece în lumea mare - la serviciu :) ...

I-a mai spus că după ce el va apune, ea va pleca sa înveţe ceva nou, diferit de ceea ce ştia, îşi va vedea colegii...

"Ce păcat că vei apune, şi eu nu voi apuca să-mi  iau ramas bun de la tine", îi spuse fetiţa...

"Nu face nimic, mîine voi răsări din nou, aşteaptă ziua de mîine... dar trăieşte cu intensitate ziua de azi, ea nu se va mai repeta..."

Seara... luna privea enigmatic chipul fetiţei... şi se gîndi să lumineze cu o intensitate mai mare cărarea pe care păşea ea...

Fetiţa îşi ridică ochii spre cer şi privi luna - "ce bine ca eşti"  :)

"A fost o zi minunată-o zi în care am făcut ceva  util  la serviciu, o zi în care am fost alături  de cei dragi, o zi diferită de cea precedentă  :)  .  
Cît de mult mi-a plăcut această zi ...  :) "  gîndi fetiţa.

Şi într-adevăr a fost o zi nemaipomenită (20.02.09.)
O zi care nu se va mai repeta, dar pe care  cu certitudine  o voi  păstra în amintire!!!

Un mare mulţumesc pentru această dulce amintire :-D

Sunt clipe...

Sunt clipe de fericire-clipe în care eşti mai aproape de ceruri, de intensitatea vieţii, de  dinamism, de spiritul celui ce învinge.
Sunt clipe de iubire-clipeîn care eşti mai aproape de dragoste, de cîntec şi poezie, de magia iernii şi visarea primăverii.
Sunt clipe de dor-clipe  în care eşti  mai aproape de amintire, de locuri pitoreşti, de casă şi părinţi, de cei dragi ţie.
Sunt clipe de izbîndă-clipe în care eşti mai presus de tot şi toate, de un discurs  reuşit, de un scop realizat, de depăşire a propriilor tale limite.
Sunt clipe de singurătate-clipe în care eşti mai aproape de tine, de gînduri şi reflecţii, de ceea ce-ţi doreşti, de modul în care te percepi pe tine.
Sunt clipe pe care le trăim cu toţii, unele mai reuşite altele mai puţin, sunt clipe care ne colorează viaţa, sunt clipe care ne fac să fim ceea ce suntem.
Sunt clipe, secvenţe ce  apar şi dispar la  fel de repede.

Te-ai  gîndit la  clipele tale?

Ale mele sunt colorate, uneori pestriţate, alteori de culori intense, iar uneori de culori şterse, mai sunt clipe pline de răceală, altele pline de căldură, sunt şi clipe de răceală îmbinată cu clipe de căldură...
Sunt clipe, clipe care doresc să le trăiesc doar alături de tine,
clipe care ma fac să uit de plictis, clipe care mă  entuziasmează, clipe în care adulmec senzaţia de libertate...

Ale  tale clipe cum îţi colorează viaţa???