Bunele maniere... atît de binevenite la orice tînăr din societate, atît de aşteptate de oricare dintre noi şi atît de mult apreciate de generaţia ceva mai în vîrstă...
De micuţă fiind tot auzeam fraze de genul: "unde iţi sunt cei 7 ani de acasă", "poartă-te frumos cu dna sau dl", "nu e frumos să vorbeşti în timp ce mănînci", "nu răspunde înapoi", "vorbeşte respectuos cu cei mai mari" şi şirul ar putea continua...
Recunosc e foarte bine ca orice persoană care se respectă să ofere respect şi celor din jur, anume prin afişarea bunelor maniere... cum se mai spune "oferă respect pt a primi respect"...
Totuşi, zilele acestea am realizat că oricît de binevenite ar fi aceste bune maniere, se poate întîmpla ca anume din cauza acestora să nu poţi cunoaşte îndeajuns de bine persoana de care eşti interesată. Pentru că, să recunoaştem, ce înseamnă pînă la urmă bunele maniere? Înseamnă să limităm anumite comportamente ale noastre, să nu ne manifestăm întru totul aşa cum suntem în realitate, să ne ascundem după o mască, să nu afişăm ceea ce de fapt gîndim sau altfel spus să reducem din libertatea noastră de a acţiona sub impulsivitatea de moment.
Să nu se creadă că sunt împotriva bunelor maniere, pt că ar fi o percepere greşită a ceea ce am dorit să spun... doream doar să spun că prea multe "bune maniere" îndepărtează şi nu-ţi oferă şansa de a cunoaşte persoana de lîngă tine la modul în care este ea... Prea multe "bune maniere" aruncă o mască asupra noastră şi astfel este complicat să înţelegem de fapt cine este persoana de lîngă noi.
În concluzie: este bine sa fim manieraţi însă nu şi exagerat de manieraţi. Să încercăm totuşi să fim noi, să ne păstrăm starea noastră de spirit, modul nostru de a ne reprezenta, iar bunele maniere să fie doar o modalitate prin care am face ziua mai bună celor din jurul nostru.
No comments:
Post a Comment