despre ceea ce nu am crezut că voi face în AIESEC...

Toamna 2006??? Recrutarea în AIESEC.

Primăvara 2007??? Primele încercări de a intervieva, de a avea grijă de 3 omuleţi nou intraţi în @, posibilitatea de a fi OCVP PD în proiectul NEXT STEP.

Vara 2007??? OC VP PD NEXT STEP, LPM(combinaţie de o zi jumate conferinţă şi o zi şi o noapte de sărbătorire a nunţii fratelui meu), TtT (visul de a deveni trainer, atît de aproape de realitate...), combinarea lucrului cu AIESEC... am reuşit şi asta...

Toamna 2007??? OCVP PD NEXT STEP (perioadă încărcată-promo, interviuri, studenţi rejectaţi-feedback (am ajuns să urăsc termenul de feedback...), studenţi acceptaţi, marea deschidere a proiectului la LeoGrand(t), reception, weekend-ri de pregătire-crazy months..., traineri (thx Weaw & Ipek for being here...), închiderea (evaluări, diplome, participanţi care nu au venit la închidere şi nici după diplome... ), păreri de rău că nu vom mai fi echipa NEXT STEP 2007...

o primă încercare de a duce un training, o primă reuşită a acelui training, recrutarea 2007-interviuri (dacă eşti OCVP PD în Next Step destul de complicat să combini interviurile cu weekendurile de pregătire la care e bine să fii prezent şi tu, nu doar trainerii @ internaţionali ... şi totuşi un pic mi-a reuşit :))

noiembrie-LTS, sf. de Next Step, toţi cu gîndurile la alegerile care vor urma...

într-o zi de decembrie-marea noutate, aşteptată de AIESEC MD-nu mai suntem consideraţi o extensie, am căpătat statutul de membru full!!!!!!!YYYYYYYYUUUUUUUUHHHHHHHHOOOO

iarna&primavara-alegeri...aşteptare... tensiune... oare cine va fi...
aşteptare... tensiune... oare cine va fi... decembrie... sesiune... alegeri...
primul MCP în @ MD, primul LCP @ Ch, primul MC Board, primul LC Board - time for the firsties...  

OCVP  PD NC... da... primul NC... şi eu care mă gîndeam să renunţ la poziţia de OCVP PD NC... credeam că am văzut totul în proiectul Next Step... mă înşelam amarnic... NC mi-a demonstrat că aparenţele înşeală, mi-a arătat încă o dată lucruri ce ţin de coordonare în @, de delegare de responsabilităţi, coordonare, de prime impresii greşite (nu trebuie să te bazezi doar pe prima impresie-poate fi o aparenţă înşelătoare), uneori nu e bine să te duci la patinoar cu o săptămînă jumate pînă la conferinţă ... stress management (prea multe situaţii imprevizibile,  lipsă de comunicare-neînţelegeri..., multă durere (lacrimi-mi-a murit un verişor... viaţa e chiar cel mai frumos dar care îl putem avea... ), whooo un ocp interimar... (mai ţin minte şi acum bomboanele care le-am mîncat la nervi şi care cred eu ne-a calmat) bravo ocp interimar o conferinţă super faină... coordonare tare bună a echipei!!! un ocp care vrea să vină şi nu poate, care e alături de echipă însă doar cu gîndul, un ocp foarte emotiv care ţine foarte mult la echipa sa, la omuleţii ei... mersi mult Lenuţa, mersi mult Lenka...

 teste... pt membru full... membru full??? da... ura... da la ce folos, deja e timpul să ies din @... iată aşa... atent cum  îţi setezi obiectivele... s-ar putea să se împlinească atunci cînd nu le mai vezi rostul... cu toate că cine ştie... totuşi membru full... wwhhhhooooo nu-s membru prospective... too much in the same position...

NC-s-a sfîrşit...

în sfîrşit mă apuc de teza de licenţă... 1 pagină jumate din aproape 60 cîte trebuiam să scriu...
OCP????? dddaaaaaaaa nnnnnnnuuuuuuuuuu licenţa e pe cap... am doar 1 pagină jumate din aproape 60 cît avea să scriu...

şi totuşi... poate OCP TtT??? nu... ... licenţa... da licenţa...

PMT???? dddddaaaaaa education responsible position.... totuşi nu pot fără AIESEC...

vara... licenţa... licenţa...

hmmm AIESEC - PD department, proiecte, conferinţe, traininguri, interviuri, alegeri, education responsible în project management team şi gata??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ???
asta e??? ??? ??? da OCP??? ??? ??? ??? da- sunt membru full!!! atunci poate un ocp??? ??? ???

ehhhh- 8 ore de muncă la serviciu - yeap, playing the adult life...

AIESEC??? ??? ??? ?????????? pauză.... o pauză mare..........

LPM, evacuarea de la Vadul lui Vodă (ochiîn care citeşti nedumerire, surprindere, dezamăgire... da... ce spuneam şi mai devreme tre risk management... sau altfel spus cît de bine nu ai planifica tre sa ţii cont şi de situaţii imprevizibile... ) sfîrşit de LPM în sediu... ... ... foarte fain-un year plan pe perete... uau ce multe proiecte... ce multe activităţi în AIESEC pt anul care vine... ... ... da...

deschidere de poziţii...ciudat, pt LTS II nimeni nu aplică...

LC meeting - OCP MTC promo... OCP MTC... încă o săptămînă de dileme... da sau nu... nu sau da...

da: (vreau să fiu OCP, am în spate un proiect şi o conferinţă în calitate de ocvp...)
nu: (am serviciu, am dat la master, nu voi avea timp pt mine...)
da-(2 zile în care am scris aplicarea..., 21:58 - am transmis aplicarea... deja fie ce o fi...)

iată aşa... :) (a very long journey...) deja sunt pe punctul de a face ceea ce nu am crezut că voi face vreodată în AIESEC...

PS: un mare mulţumesc pt:

Sergiu-dacă nu erai OCP NEXT STEP, şi nu luai decizia  de  a mă accepta în OC Next Step 2007-nu aş fi parcurs acest lung drum în AIESEC şi poate astăzi nu aş mai fi spus sunt membru AIESEC...

Ana-mai mult decît un mentor pentru mine ... un prieten de suflet!!!

Breanne-mereu aproape...

Diana, Ina, Alex şi Valentin-împreună vom face primul MTC!!!

AIESEC-thx for shaping my life!!!

In life is all about choises...

de 17 ani independentă...

27 august... oraş îmbrăcat în straie de sărbătoare-jur împrejur steguleţe ... plăcut sentiment...
27 august 2008 - 17 ani de independenţă...
Deci pot spune că trăiesc într-o ţară relativ tînără, şi precum e orice tînăr la 17 ani-nedeterminată...
nu prea ştim încotro s-o luăm, cu cine să ţinem cu cine sa nu ţinem, ce istorie sa învăţăm-istoria românilor sau poate una integrată, ce limbă să vorbim - româna sau moldoveneasca... sau poate rusa... să fim cobai experimentali pentru ministerul Învăţămîntului (cei din generaţia mea vor înţelege despre ce vorbesc...) să ne licenţiem în economie sau drept... să sărbătorim Crăciunul pe vechi sau pe nou, totuşi anul nou îl sărbătorim pe nou căci... e anul nou... deci trebuie să-l sărbătorim pe nou... să credem cu disperare că în curînd vom trăi mai bine cu toate că totul îţi demonstrează contrariul...
da nici nu ştiu să mă bucur sau să plîng...
să mă bucur că deja de 17 ani pot pretinde că trăiesc într-o ţară independentă şi că porţile îmi sunt deschise spre orice hotar îmi doresc eu sau
să plîng că deja de 17 ani sunt hrănită cu iluzia unui viitor prosper cu un guvern destul de erudit, imparţial, apt de a lua decizii înţelepte şi mature...
Aşa e, la 17 ani de independenţă... mai avem un an şi vom împlini majoratul :) ...
interesant ce vom avea realizat atunci cînd vom atinge vîrsta majoratului?

Parfumul copilăriei

Copilărie... cît de mult ne gîndim la ea atunci cînd creştem şi incepem viaţa de adult... Pentru ai mai simţi gustul, cumpărăm mîncarea pe care obişnuiam s-o consumăm în acele timpuri şi încercăm  astfel să trăim senzaţia care o aveam în copilărie ori de cite ori mîncam acel fel de mîncare...
Mi s-a întîmplat zilele astea să trec prin vechea ogradă a copilăriei mele (în care am copilărit pînă la vîrsta de 6 ani) şi mă minunam de cît de mult s-a schimbat de pînă atunci... Mă uitam la topoganul din ogradă şi încercam să mă văd pe mine dîndu-mă în el, vedeam copii stînd pe scaun şi îmi imaginam cum avea să stau şi eu pe acel scaun... ce să spun m-a cuprins dorul copilăriei... totuşi trăirile au fost mai intense atunci cînd am păşit în scara blocului în care am locuit şi am urcat cu ascensorul la etajul 6, etajul la care am petrecut primii 6 ani de viaţă, doar că am sunat la o altă uşă-uşa foştilor vecini cu care părinţii mei au păstrat legătura şi-n zilele noastre
Ce plăcută senzaţie să păşeşti pe locurile care ştii că ţi-au fost natale, ce plăcut să te gîndeşti că paşii tăi au lăsat urme în acele locuri...

Mai aproape

Mai aproape tot mai aproape...
În fiecare zi facem nişte paşi, parcugem un drum al nostru şi doar astfel trăim senzaţia că suntem mai aproape.
Mai aproape de ceruri pentru a simţi libertatea.
Mai aproape de părinţi pentru a ne simţi rădăcinile.
Mai aproape de prieteni pentru a simţi căldura lor.
Mai aproape de cei pe care-i iubim pentru a înţelege ce-i apartenenţa.
Mai aproape de lucrurile care ne fac plăcere pentru a simţi că facem ceva util şi nu depunem eforturi în zadar.
Mai aproape de căldura mîinilor pentru că astfel le suntem alături.
Mai aproape de sărbători pentru a le simţi spiritul.
Mai aproape de ziua noastră de naştere pentru a ne sărbători.
Mai aproape de sfîrşit de an pentru a avea siguranţa că a fost unul deosebit.
Mai aproape de anul nou pentru a ne pune speranţe în anul care vine.
Mai aproape de dorinţele noastre pentru a şti ce dorim.
Mai aproape de scopurile noastre pentru a găsi o cale de a le atinge.
Mai aproape de noi înşine pentru a ne cunoaşte mai bine.
Mai aproape de spiritul nostru pentru a trăi libertatea.
Libertate, libertate suntem tot mai aproape...

Povestea Next Step 2007.

În distribuţie:

Next Step 2007 - cel de-al doilea Făt Frumos din urmaşii lui Verde Împărat din împărăţia AIESEC

comitet organizatoric - peştişorii de aur

trainerii - ursitoarele

parteneri - mina de aur a împărăţiei
participanţii/studenţii - frăţia Ochilă-Setilă-Flămînzilă
trainingurile - pietre magice

Într-o zi posomorîtă de toamnă care nu prevestea nimic rău, a văzut Verde Împărat că grajdurile sale sunt goale. Mîrţoaga din umbră i-a şoptit că macho-caii au fost furaţi de feciorul mai mare al lui Verde Împărat. S-a întors mîrţoaga pe cealaltă parte şi i-a spus că după toamnă vine primăvară şi că cel de al doilea Făt Frumos e pe aproape... Cu inima împăcată, s-a dus Verde Împărat la culcare. Cînd luna în nori se ascundea, Verde Împărat visa: chip domnesc şi luminat de el mult aşteptat.
Dimineaţa, pe răcoare, dă împăratul nostru peste o broboadă în care zăcea liniştit cel de al doilea Făt Frumos din urmaşii lui Verde Împărat. S-a gîndit el: "Iaca aista o să fie bun să strîngă frăţia Ochilă-Setilă-Flămînzilă la un loc!". Aşa că mai întîi i-a dat lui Făt Frumos 8 talismane - peştişori de aur.
Peste un timp le zice Next Step 2007 peştişorilor de aur: "Vreau să strîng frăţia, da n-am cu ce!...". S-au întristat peştişorii de aur, au dat din codiţe şi i-au arătat calea spre mina de aur. După care strigătorii au dat sfoară în împărăţie precum că Făt Frumos îşi caută fraţi de cruce. Ursitoarele nu puteau rata o atare ocazie şi s-au prezentat în ziua cutărică, la ora cuvenită, la locul stabilit. Lăsăm la o parte momentele festive, vom spune doar că frăţia, trecînd prin foc şi pară, a reuşit să se unească, împlinind voia lui Verde Împărat. Şi dacă tot se aflau la faţa locului, Ursitoarele, din întâmplare neîntâmplătoare, au scos din buzunare pietre magice. Dar să nu credeţi că erau aşa, nişte pietre magice oarecare, ci cu stea în frunte. Frăţia tare s-a mai minunat de asemenea ciudăţenii, încât s-a năpustit asupra pietrelor şi le-au înghiţit.
Trecuse zi de vară până-n toamnă, da Făt Frumos ce s-a gândit? - "Eeeeei, asta nu-i serios... Da ce tot stăm pe lângă curte şi nu ştim nimic din câte se întâmplă în lumea mare?". Şi dus a fost, cu peştişori, cu Frăţie, cu tot...
Şi s-a dumerit Verde Împărat că are de visat mulţi urmaşi înainte.

eu şi AIESEC in retrospectiva

Totul a început de la ziua de naştere a prietenei mele. De fapt, era ultima mea zi de lucru în acea vară călduroasă... în minte aveam planuri grandioase pentru anul care venea. Da, anul 3 de facultate, ştiam cu siguranţă că voi face tot posibilul să fie deosebit de anii precedenţi, şi aşa şi s-a dovedit a fi. Oricum, ca în fiecare an, la ziua Marinei, venea şi Maricica, şi din vorbă în vorbă mă surprind vorbind cu Maricica despre planurile de viitor, acum că vara e pe sfîrşite şi începe iarăşi facultatea... şi uite aşa am aflat despre AIESEC!!!
Au urmat etapele de preselecţie... prima-interviul-mi-a trebuit jumate de oră să găsesc localul (era comlexul sportiv ASEM), şi respectiv am întîrziat cu 20-25 minute la interviu... pînă la urmă m-am văzut în faţa intervievatorului... de fapt era o fată tare drăguţă şi plăcută (Inga Iovu). După o săptămînă a urmat centrul de evaluare. Da... o mulţime de ochi aţintiţi asupra noastră... plăcută senzaţie :)
şi a urmat ziua în care am citit pe mail că am fost acceptată şi sunt aşteptată la prima şedinţă în acelaşi local în care a avut loc şi etapele de preselecţie...
După au urmat weekend-le de pregătire şi primul meu LTS!!! După LTS, eram convinsă cu tărie că vreau să activez în AIESEC.
Ce a urmat mai departe? alocarea pe departamentul resurse umane, alte conferinţe, 2 proiecte în care m-am implicat ca membru organizatoric (Next Step şi National Congress), implicarea ca trainer şi multe, multe momente în care am avut parte de învăţare activă, emoţii de bucurie cînd ne reuşea obiectivul propus, lucrul în echipă, multe, multe persoane faine (membrii AIESEC).
Acum, uitîndu-mă în urmă realizez că dacă m-aş fi limitat la rutina facultate-casă, casă-facultate aş fi parcurs un drum simplu de tot, cu aceleaşi preocupări zilnice şi cu acea senzaţie că aş putea face mult mai multe...
Aici, am avut şi am posibilitatea de a fugi de rutină, de a afla lucruri noi, de a face schimb de experienţă prin activităţile de pe departament, lucru în echipă, traininguri, facilitare şi multe altele care în cele din urmă duc la o schimbare pozitivă în modul de gîndire şi comportament sau cum obişnuim noi să spunem contribuie la dezvoltarea mea...

Paşii...

Cu un picior în anotimp de iarnă şi cu altul în anotimp de primăvară...

Paşi ce caută căldura, încearcă să uite de alb-argintiu, de farmecul şi magia iernii... Paşii fermecaţi de mîndria iernii tînjesc totuşi după gingăşia primăverii... Paşi care se întreabă dacă să se lase sau nu încălziţi de razele solare ce apar timid în faţa lor... Încet, dar sigur paşii se lasă ademeniţi, amăgiţi chiar aş spune de căldura cam zgîrcită a primăverii... Paşii mai ieri zgribuliţi, uitaţi de pămîntul pe care păşesc au fost găsiţi... li s-a întors speranţa că în curînd vor vedea iarba verde!!!
Paşii fericiţi ce trăiesc sentimentul împlinirii au uitat de răceala ce-i stăpînea cîndva... bine că există speranţă şi căldură în locurile pe care păşesc paşii!!!

Tablou sinistru

Ochi de gheaţă… o privire ce omoară orice sentiment, o privire ce îndepartează, o privire ce sperie… Tristeţe – o melancolie ce nu mai trece, o durere ce sfîşie… Nesiguranţă, neştiinţă, pustietate… O căutare a sinelui… O căutare fără de sfîrşit, o căutare a ceea ce sunt… Regăsirea – mult prea scurtă, o clipă de fericire… Visurile – o lume de basm, o carte cu poveşti, o amăgire… speranţa – încrederea în viitor. Dragostea – o mare invenţie a fericirii şi a uitării de sine… Primăvara – sentimente noi, o regăsire a sinelui, nestatornicie… Vara – nebunie, demenţă, iubire scurtă… Toamna – încîntare, frumuseţe, iubire uitată, visuri ce iau sfîrşit… Iarna – gingăşie, puritate, vrajă, mîndrie, îndepărtare, ochi de gheaţă, singurătate…

zbor

Zbor... zbor spre necunoscut... o nouă provocare ce-ţi apare în faţă şi aşteaptă să-ţi vadă reacţia:
vei rămîne un simplu spectator, un observator care va învăţa din acţiunele celorlalţi...
vei trece pe lîngă şi nu te vei gîndi la ce vei pierde sau cîştiga...
sau... te vei hotărî să preiei zborul spre necunoscut, să trăieşti provocarea şi să înveţi din ea...
sau... poate te vei speria de ceea ce ar putea să ţi se întîmple şi vei renunţa să iei acel zbor... cu gîndul că nu toate zborurile sunt reuşite, mai sunt şi accidente... şi totuşi, halucinanta experienţă pe care simţi că o vei trăi stăruie în ale tale gînduri... de ce să te limitezi cînd însăşi viaţa e o necunoscută care în fiecare zi îţi descoperă o nouă carte, îţi dezvăluie un nou mister... de ce să refuzi zborul cînd nici nu ştii ce te aşteaptă? Zbor... aripi ce-ţi vin în întîmpinare... vei crede în puterea lor sau o vei pune la îndoială?
Zboară-lumea e a ta, depinde numai de tine cum o vei cuceri!!!
Zboară-acceptă provocarea şi trăieşte cît mai intens lucrurile pe care le vei redescoperi sau ţi le descoperă provocarea...
Zboară-fly "be simple"
Zbor... ce simplu şi totuşi cît de complicat să-ţi faci acel avînt spre zborul care te aşteaptă...
Succese şi enjoy it!!!

propriul interviu

Îndrăgostită de noapte… de farmecul ei, de misterul ei, de ceea ce semnifică ea pentru noi… îndrăgostită de zi… de puritatea ei, de gingăşia ei, de lumina ce ne-o aduce în viaţa noastră… îndrăgostită de “patru pereţi”… de adăpostul lor, de închisoarea lor, de siguranţa ce mi le oferă… îndrăgostită de “lumea de afară”… de priveliştea ei, de libertatea ei, de felul ei de a fi… îndrăgostită de formă şi chip… de întruchiparea lor, de imaginea lor, de ceea ce-mi aduc în viaţă… îndrăgostită de cîntec… de melodie, de muzicalitate, de înlănţuirea lui cu sufletul meu… îndrăgostită de cuvînt… de conţinutul lui, de mesajul lui, de modul lui de exprimare… îndrăgostită de mine… de zîmbet, de privire, de ceea ce sunt… îndrăgostită de opusul meu… de impulsivitate, de punctualitate, de ceea ce nu sunt şi aş vrea să fiu… îndrăgostită de fiinţa mea, de viaţa mea, de lumea ce e lîngă mine… îndrăgostită de dragoste, de timpul care fuge, de ceea ce nu reusesc sa fac dar stiu ca voi face… indragostita de nehotarirea mea de moment, de timiditatea mea, de ceea ce nu pot fi… indragostita de eul meu, de ceea ce ma reprezinta, de ceea ce voi fi cîndva… îndrăgostită de ceea ce am fost, sunt, şi voi fi!!!