să te vezi aproape de...

Dimineaţa... jur împrejur verdeaţă, triluri de păsări, fluturaşi care zboară, vînt ce adie uşor... iar tu te vezi aproape...
aproape de mare, de ale sale valuri, de a sa apă caldă şi curată, te uiţi la mare şi parcă te-ai vedea pe tine... te răscoleşte... şi cine ştie poate îţi descoperă gîndurile, dorurile, offurile poate chiar şi micile secrete care nu le-ai spus nimănui... le ia şi le duce în adîncuri... în schimb îţi oferă linişte şi pace... te simţi liber... liber de a visa, de a ajunge spre culmi, de a dărui lumii un zîmbet sincer... da liber... liber de a fi tu însuţi, de a arunca masca ce ţi se asorta cu costumul pe care îl porţi zi de zi... plăcut sentiment... eşti tu şi marea... şi nimeni jur împrejur... doar tu şi marea... nimeni care să-ţi spună că azi el e şeful... nimeni care să te ţină în urmă... nimeni care să-ţi spună cine eşti şi cine vei fi... doar tu... şi aşa trece ziua... vine seara... marea îţi spune aceeaşi poveste... aceleaşi valuri ce se zbat la mal... aceleaşi gînduri care ţi le ia marea... acelaşi tu şi nimeni altul...

Dimineaţa... jur împrejur ceaţă, aer umed, serpantine, cer uşor înnourat... iar tu te vezi aproape... aproape de munte, de ale sale stînci, de ale sale cărări, în faţă-ţi doar munţi şi poteci... te uiţi la munte si parca ti-ai vedea drumul tau in viata... te inmarmureste... si cine stie poate iti arata propriile tale drumuri care le-ai făcut în viaţă... propriile tale alegeri... ţi le oglindeşte... de parcă te-ai uita într-o oglindă... te vezi urcînd munţii... sunt zeci de poteci... copaci jur împrejur şi doar tu care vei lua decizia finală... cauţi marcajele de pe copaci... eşti în continuă căutare... da uite copacul dat are un marcaj de culoare albă... păi e culoarea după care te ghidai... înseamnă că mergeai corect... şi mergi mai departe chiar dacă plouă sau e soare afară... şi-ţi place acest drum necontenit... eşti tu... doar tu... şi alegerile tale în viaţă... bune sau rele sunt alegerile tale... sunt nopţile tale nedormite... sunt trăirile, emoţiile tale... sunt... ceea ce eşti azi... sunt ceea ce ai ales ieri... îţi place ce eşti??? brusc apare o întretăiere de poteci... ce alegi? eşti sigur că ai ales corect? felicitări pt alegerea făcută... ziua a trecut... oboseala ţi se vede pe faţă... e seară... cer înstelat şi tu...

Dimineaţa... jur împrejur gălăgie, paşi grăbiţi, forfotă şi multe blocuri, maşini ce tot claxonează... iar tu te vezi aproape...
te vezi aproape de oraşul tău... de oamenii grăbiţi, de nervii trecătorilor, de mucul de ţigară ce-l zăreşti jos... te uiţi şi te vezi pe tine... oraşul tău eşti tu... te năuceşte oraşul... vezi mulţime, grabă, nervi... simţi că sîngele ţi se urcă în cap... te uiţi la oră şi nu reuşeşti... şi parcă ţi-ai dori ca timpul să stea în loc... să nu-ţi spună ce trebuie să faci şi cînd trebuie să faci... să nu fii nevoit să te organizezi în haosul care predomină... să nu ai obligaţii... să nu fii înghiţit de forfotă, mulţime, maşini ce claxonează, de obligaţii... te vezi pe tine... mare, munte, oraş... ce alegi??? oraşul??? eşti sigur că ai ales corect? felicitări pt alegerea făcută... mai ai 12 ore şi vei fi iarăşi liber... vei scoate masca ce se asortează cu costumul care-l porţi... vei fi iarăşi liber... vei fi iarăşi tu...

Seara... ce-aş dori sa fiu la mare să fiu eu doar eu departe de oraş, de forfotă, de lume...
ce-aş dori să fiu la munte... doar eu şi alegerile mele... bune sau rele dar sunt alegerile mele...

Dimineaţa... iarăşi oraş... bun venit obligaţii... bun venit planificări...
şi totuşi poate mare, munte???

asemeni unui fulg de nea rătăcit...

Un fulg de nea rătăcit s-a aşezat în palmă... frumos fulg de nea...  şi s-a topit... păcat... să nu fi fost singur, poate avea să răzbată... avea să bucure inimele trecătorilor de pe  stradă... ar  fi adus mai mulţi fulgi de  nea... nu ar fi fost  individualist şi ar fi împărtăşit acelaşi  scop şi aceeaşi viziune cu mai mulţi...
Aşa-i şi la noi... nu avem o viziune clară-nu ştim unde vrem să ajungem şi respectiv nu avem schiţată o strategie care să ne ducă într-acolo... şi iată aşa ajungem să  fim nişte fulgi de nea rătăciţi care se  aşează în palma nepăsării care îţi spală creierii şi... ne-am topit... păcat... şi astfel încep regretele şi acele gînduri care încep cu dacă...
Ţin minte şi acum clasa 9-a începutul a ceea ce ar trebui să sfîrşească de mult însă se pare că noi fulgii am stat prea mult în palmă pînă  a ne topi... aveam un profesor care ne spunea-voi i-aţi ales... răbdaţi-i... şi noi cu nişte ochi mari şi  bulbucaţi răspundeam-nu i-am ales nici noi nici parinţii de ce să-i răbdăm???... şi iată aşa din clasa 9-a tot îmi stăruie această întrebare  în cap...
Se  spune că fiece popor îşi merită conducerea aşa cum este ea... şi  dau dreptate acestei fraze... în fond suntem ceea ce sunt cei care ne conduc-nici o viziune clară... melancolici după trecutul care aşa şi nu vrea să reînvie... cu acelaşi stil vechi de zeci de ani de soluţionare a problemelor ce apar... nu a facut aşa cum am vrut eu??? nu-i nimic este justiţia, se va ocupa ea, că doar tot pe mine mă ascultă... nu a spus ce  am vrut eu??? nu-i nimic-îi închidem, mai sunt alţii care vor să aibă drept de emisie... nu a scris aşa cum  am vrut eu??? nu-i nimic-îi închidem mai sunt şi alţii care vor să scrie...
şi undeva în fundal vezi nişte fulgi de nea disperaţi şi  dispersaţi care nu ştiu încotro să o apuce, cui să-i strige... şi se topesc... n-au apucat să fie auziţi... s-au topit...
interesant cît timp ne va conveni să fim  nişte bieţi fulgi de nea rătăciţi??? oare chiar nu vrem să fim frunzuliţele spre care toţi trecătorii îşi întorc capul cu admiraţie??? oare chiar atît de tare ne place să ni se spele creerii???Să-i îngheţăm(creerii) pînă la nepăsare??? De ce atîta inerţie???

MTC-s-a sfîrşit...

Conferinta MTC a avut loc in perioada 26-30 noiembrie 2008. Insa, pentru ca ea sa aiba loc comitetul de organizare (OC-ul) si-a inceput activitatea odata cu prima zi de toamna. OC-ul a fost constituit din 5 persoane, insa, in timpul conferintei am fost doar 4 persoane. Pina la urma ce a fost MTC?

• 4 luni de lucru cu sedinte care durau cel putin 2 ore si la care luam decizii avind in fata ceai si biscuiti :)

• "OCVP's speach"-partea la care fiecare din noi vorbea despre greutatile intimpinate pe pozitie dar si despre succesele de care am avut parte

• Baze de odihna-fiind cu un pas in iarna a fost destul de dificil sa gasim ceva accesibil ca pret dar si cu conditii cit de cit ok (indeosebi ca bazele de odihnă erau cu pretenţii de hotel de 2 sau 3 stele şi cu preţuri europene pentru cazare...)

• Companii-potentialii nostri parteneri (cu toate ca o buna parte din anumite motive au refuzat parteneriatul cu noi, au fost si altele care au acceptat sa ne fie partenere...)

• Filmulete de promovare  Valik si Alex -merci pt ce ati gindit si creat pt a promova conferinta :) )

• Movie nights (sau altfel spus sedinte informale) - (au fost 2 in total, insa foarte productive (dat fiind faptul ca ne-a unit ca echipa) Diana-merci pt ne-ai dat posibilitatea sa venim cu totii la tine :) )

• 24, 25 noiembrie-ajun de conferinta (2 zile pina la conferinta in care ne-am mobilizat pentru a reusi sa punem la punct toate detaliile de pina la conferinta, indeosebi, ca in acel moment, vice-coordonatorul de pe finante din anumite motive nu a putut sa se mai implice in organizarea conferintei si noi a trebuit sa reimpartim inca o data responsabilitatile fiecaruia)

• 26 noiembrie-zi in care a inceput conferinta :)

• Baza de odihna "La Popas" (care se afla in Dubasari)

• 26-30 noiembrie - 5 zile, 4 membri in echipa organizatorica (altfel spus 4 oameni care alergau in toate partile pentru ca totul sa fie in regula - crazy moments), traineri+chair, traininguri, delegati (participanti la conferinta) in numar de 70.

• Pijama party, Karaoke party, Movie night şi Alumni coronation gala night

• Workshopuri duse de companiile partenere ale conferintei si anume: Magenta Consulting, P&G, September Media (workshopurile au fost tare faine)

• Sugar cubes-so sweat & tasty :)

• 30 noiembrie-ultima zi de conferinta :)

Ce a mai fost special la aceasta conferinta este că a avut loc pentru prima oară în istoria AIESEC MD-conferinţa naţională MoldovaTrainingConference 2008.
Thanks to: LC @ Chişinău
Chair
Faci team
Delegates
Special thanks to: MC @ MD;
the entire OC team.

for choosing to make all this possible!!!

MTC...

MTC sau Moldova Training Conference...

deseori mă gîndesc ce face AIESEC încît ne entuziasmează pe fiecare din noi să ne dorim să fim mai buni, să ne vedem în postura de leaderi, să iubim lucrul în echipă, să luăm cît mai mult de la fiecare oportunitate care apare în AIESEC... Şi, în fine, ce face totuşi AIESEC, ca în momentul în care am luat decizia de a pune punct la experienţa mea în AIESEC am realizat faptul că nu voi putea fi impăcată dacă nu mă voi vedea în postura de coordonator de echipă...

Deseori mă gîndesc de ce îmi plac proiectele şi în general lucrurile care vor avea loc pentru prima oară, mă fascinează pur şi simplu... Aşa a fost şi în cazul proiectului MTC... M-a atras această conferinţă doar pentru că e la prima sa ediţie,

hmmm să fii primul, să fie prima echipă organizatorică, să fie primii omuleţi care vor pune bazele la prima ediţie a conferinţei... să fie primul buget, să fie primele vînzări şi parteneriate obţinute, să fie primul mesaj de promovare, primul delegating mail, să fie primul reception ghid, primul(ii) care vei(vor) întîlni primii delegaţi, să fie primii delegaţi... primii facilitatori... primul chair... prima locaţie...  Să fie totul pentru prima oară... asemeni primului pas, primului cuvînt, primei priviri, primului zîmbet, primului sărut, primului succes, primei experienţe în AIESEC...

Iata ce prezintă conferinţa MTC:

Este o conferinţă legislativă, educaţională şi motivaţională care are ca scop oferirea unor traininguri avansate şi o pregătire a ceea ce presupune AIESEC (pentru membrii noi) cît şi pe leadership (pentru membrii vechi), cît şi cunoştinţe ce ţin de cele 5 arii reprezentative din AIESEC MD (talent management, external relations, finance, communication and eXchange).

OC MTC (comitetul de organizare)  este istoria unei echipe formate din 5 oameni bravi şi curajoşi care au răspuns provocării de a fi primii, de a lăsa o amprentă asupra ceea ce peste 7 săptămîni (26-30 noiembrie 2008) va ajunge a fi conferinţa MTC pentru fiecare membru AIESEC MD. Şi aceşti omuleţi bravi sunt:

Diana Mîţă – OC VP Finante, mereu cu zîmbetul pe buze, atentă, în căutare de soluţii şi axată pe rezultate.

Ina Branişte – OC VP Sales, responsabilă, atentă la detalii, punctuală şi creativă.

Alex Chihai – OC VP TM, cel care ne ajută să ne cunoaştem mai bine ca echipă, foarte comunicativ şi mereu gata să vină în ajutor.

Valentin Jora – OC VP Communication, aduce dispoziţia şi voia bună în echipă, este persoana care intervine la momentul, locul şi timpul potrivit.

Angela Gîlcă – OCP MTC.

Astfel, echipa MTC e o echipă formată din membri dinamici, entuziaşti, cu o dorinţă nespus de mare de a organiza o conferinţă deosebită pentru AIESEC MD, o conferinţă care se va întipări în mintea fiecărui membru din AIESEC MD.

Aceasta şi este provocarea de a fi primul la  conferinţa la care toate vor avea loc pentru prima oară-primul OC, primii delegaţi, primii AIESEC-ri care vor scri istoria primei conferinţe MTC la prima sa ediţie.

Poveste...

Eu iţi voi zîmbi văzîndu-ţi chipul, tu te vei apropia şi-mi vei lua palma în a ta palma, mîna mea va stringe a ta mînă...  spunea  ea.

Tu vei întirzia un pic, şi încet venind pe la spate îmi vei acoperi ochii cu ale tale mîni punîndu-mă sa-ţi spun pe nume, eu voi aştepta cu greu acele clipe de întîrziere şi prins în joc nu voi ghici din prima al tău nume...  spunea el.
Eu vedea-voi întreaga lume prin ochi de indragostită, tu vei cauta privirea-mi doar pentru a te regăsi într-însa...  spunea ea.
Tu îţi vei dori să fii la fel de liberă în doi, eu doar voi dori să fim în doi... spunea  el.
Eu ma voi bucura de dansul lent al  fulgilor de nea, tu vei dori să-i vezi lăsîndu-se pe mine... spunea ea. 
Tu vei zîmbi chiar fiind şi supărată, eu nu te voi lăsa să ştii că-s supărat... spunea el.
Eu voi încerca să-ţi înţeleg neliniştea, tu vei privi nedumerit spunînd că-i doar o neînţelegere a mea... spunea  ea.
Tu vei ascunde a ta tristeţe sub masca zîmbetului, eu o voi citi în a ta privire şi afla-voi ce s-a întîmplat...  spunea  el.
Eu voi număra clipele revederii noastre, tu vei veni... spunea ea.
Tu vei  auzi cuvîntul noi, eu ţi-l voi şopti dulce... spunea el.
Eu şi tu=noi...  spuneau ei doi.
 

Toamna...

E  toamnă... foşnet de  frunze, frunze ce se desprind de pe crengile copacilor şi într-un dans lent asemeni unui vals  se aştern frumos pe străzi. Să fie regret, dezamăgire sau poate fericire că părăsesc căsuţa lor, că se desprind de  ale lor rădăcini?
Au plecat  în  lumea  mare, vor fi admirate, vor fi în centrul atenţiei, vor fi subiectul de discuţie al trecătorilor şi astfel frunzele vor persista în  gîndurile omuleţilor...
Desigur,  se vor găsi şi oameni  care în paşi grăbiţi  nu  le vor acorda nici o atenţie şi atunci se vor  lovi de intoleranţa lumii, de  ignoranţa ei, de indiferenţa ei, frunzele vor fi uitate...
Copaci dezgoliţi... e o tristeţe  apăsătoare în legănatul lor...  au  rămas  singuri... frunzele ajunse la maturitate  au  plecat  în lumea  mare,  au plecat să vadă, să înveţe,  să fie pe cont propriu, să-şi găsească un rost, au plecat să ajungă a fi primele între primii... Nu-i  nimic îşi tot spun copacii,  se vor întoarce ele, fericirea  lor va fi fericirea noastră,  împlinirea lor va duce la  implinirea noastră...
E toamnă... foşnet de frunze, frunze ce se desprind şi se îndreaptă  spre o nouă aventură a  vieţii lor - aventura unui  nou  început...
  

playing the adults life

Din această vară tot mă gîndeam la acest articol, din momentul în care am renunţat la timpul liber pe timp de vară şi m-am angajat full time... Anume atunci mi-am pus unele întrebări ce ţin de viaţa unui adult...
Mă gîndeam ce presupune de fapt viaţa de adult... de ce aproape fiecare din noi o asociază cu rutină, cu o mulţime de griji şi cu acea asumare enormă de responsabilităţi... În fine de ce ajuns la vîrsta maturităţii se vorbeşte tot mai mult de responsabilităţi şi angajamente cu atîta greutate cînd de fapt au şi acestea un farmec aparte, de ce sunt puţini cei care recunosc că le mai place să citească poveşti în timpul lor liber sau să privească desene animate...
Mă gîndeam la scenariul perfect pe care îl regizăm fiecare din noi în minte atunci  cînd ne gîndim la viaţa  de adult care va urma  să  o trăim...
Am realizat că suntem puţini cei care respectăm acel scenariu atunci cînd ne lovim de realitatea pe  care  o trăim în calitate de adult... Serviciul nu întotdeauna  e  serviciul  din  scenariul care  ni l-am  pregătit ceva  mai  devreme, iubirea  la  fel  poate e  mai dulce  sau  poate mai amăruie, persoanele  dragi nouă  pot pleca  pentru  o  vreme  de lîngă noi  sau  poate avînd puţin  timp liber ne trezim într-o zi  că am fost  uitaţi pentru cine ştie cît timp... Şi astfel realizăm că de fapt anii  copilăriei, anii  de liceu şi facultate au fost  o etapă frumoasă a  vieţii  noastre,  o etapă la care credeam  în  idealuri  şi aveam  aripi la spate...
Şi totuşi în ciuda faptului că viaţa de matur presupune mai  mult timp  petrecut la serviciu, alături de colegii  de muncă, într-un mediu mai mult sau mai puţin stresant, iar pentru familie şi prieteni îţi faci timp doar în weekend sau anumite sărbători, viaţa de adult e una care merită toate eforturile. Şi, rutină sau proactivitate, vise sau scopuri realizate, toate aceste lucruri depind doar  de modul în care fiecare din noi îşi va construi această viaţă de om matur.

despre ceea ce nu am crezut că voi face în AIESEC...

Toamna 2006??? Recrutarea în AIESEC.

Primăvara 2007??? Primele încercări de a intervieva, de a avea grijă de 3 omuleţi nou intraţi în @, posibilitatea de a fi OCVP PD în proiectul NEXT STEP.

Vara 2007??? OC VP PD NEXT STEP, LPM(combinaţie de o zi jumate conferinţă şi o zi şi o noapte de sărbătorire a nunţii fratelui meu), TtT (visul de a deveni trainer, atît de aproape de realitate...), combinarea lucrului cu AIESEC... am reuşit şi asta...

Toamna 2007??? OCVP PD NEXT STEP (perioadă încărcată-promo, interviuri, studenţi rejectaţi-feedback (am ajuns să urăsc termenul de feedback...), studenţi acceptaţi, marea deschidere a proiectului la LeoGrand(t), reception, weekend-ri de pregătire-crazy months..., traineri (thx Weaw & Ipek for being here...), închiderea (evaluări, diplome, participanţi care nu au venit la închidere şi nici după diplome... ), păreri de rău că nu vom mai fi echipa NEXT STEP 2007...

o primă încercare de a duce un training, o primă reuşită a acelui training, recrutarea 2007-interviuri (dacă eşti OCVP PD în Next Step destul de complicat să combini interviurile cu weekendurile de pregătire la care e bine să fii prezent şi tu, nu doar trainerii @ internaţionali ... şi totuşi un pic mi-a reuşit :))

noiembrie-LTS, sf. de Next Step, toţi cu gîndurile la alegerile care vor urma...

într-o zi de decembrie-marea noutate, aşteptată de AIESEC MD-nu mai suntem consideraţi o extensie, am căpătat statutul de membru full!!!!!!!YYYYYYYYUUUUUUUUHHHHHHHHOOOO

iarna&primavara-alegeri...aşteptare... tensiune... oare cine va fi...
aşteptare... tensiune... oare cine va fi... decembrie... sesiune... alegeri...
primul MCP în @ MD, primul LCP @ Ch, primul MC Board, primul LC Board - time for the firsties...  

OCVP  PD NC... da... primul NC... şi eu care mă gîndeam să renunţ la poziţia de OCVP PD NC... credeam că am văzut totul în proiectul Next Step... mă înşelam amarnic... NC mi-a demonstrat că aparenţele înşeală, mi-a arătat încă o dată lucruri ce ţin de coordonare în @, de delegare de responsabilităţi, coordonare, de prime impresii greşite (nu trebuie să te bazezi doar pe prima impresie-poate fi o aparenţă înşelătoare), uneori nu e bine să te duci la patinoar cu o săptămînă jumate pînă la conferinţă ... stress management (prea multe situaţii imprevizibile,  lipsă de comunicare-neînţelegeri..., multă durere (lacrimi-mi-a murit un verişor... viaţa e chiar cel mai frumos dar care îl putem avea... ), whooo un ocp interimar... (mai ţin minte şi acum bomboanele care le-am mîncat la nervi şi care cred eu ne-a calmat) bravo ocp interimar o conferinţă super faină... coordonare tare bună a echipei!!! un ocp care vrea să vină şi nu poate, care e alături de echipă însă doar cu gîndul, un ocp foarte emotiv care ţine foarte mult la echipa sa, la omuleţii ei... mersi mult Lenuţa, mersi mult Lenka...

 teste... pt membru full... membru full??? da... ura... da la ce folos, deja e timpul să ies din @... iată aşa... atent cum  îţi setezi obiectivele... s-ar putea să se împlinească atunci cînd nu le mai vezi rostul... cu toate că cine ştie... totuşi membru full... wwhhhhooooo nu-s membru prospective... too much in the same position...

NC-s-a sfîrşit...

în sfîrşit mă apuc de teza de licenţă... 1 pagină jumate din aproape 60 cîte trebuiam să scriu...
OCP????? dddaaaaaaaa nnnnnnnuuuuuuuuuu licenţa e pe cap... am doar 1 pagină jumate din aproape 60 cît avea să scriu...

şi totuşi... poate OCP TtT??? nu... ... licenţa... da licenţa...

PMT???? dddddaaaaaa education responsible position.... totuşi nu pot fără AIESEC...

vara... licenţa... licenţa...

hmmm AIESEC - PD department, proiecte, conferinţe, traininguri, interviuri, alegeri, education responsible în project management team şi gata??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ??? ???
asta e??? ??? ??? da OCP??? ??? ??? ??? da- sunt membru full!!! atunci poate un ocp??? ??? ???

ehhhh- 8 ore de muncă la serviciu - yeap, playing the adult life...

AIESEC??? ??? ??? ?????????? pauză.... o pauză mare..........

LPM, evacuarea de la Vadul lui Vodă (ochiîn care citeşti nedumerire, surprindere, dezamăgire... da... ce spuneam şi mai devreme tre risk management... sau altfel spus cît de bine nu ai planifica tre sa ţii cont şi de situaţii imprevizibile... ) sfîrşit de LPM în sediu... ... ... foarte fain-un year plan pe perete... uau ce multe proiecte... ce multe activităţi în AIESEC pt anul care vine... ... ... da...

deschidere de poziţii...ciudat, pt LTS II nimeni nu aplică...

LC meeting - OCP MTC promo... OCP MTC... încă o săptămînă de dileme... da sau nu... nu sau da...

da: (vreau să fiu OCP, am în spate un proiect şi o conferinţă în calitate de ocvp...)
nu: (am serviciu, am dat la master, nu voi avea timp pt mine...)
da-(2 zile în care am scris aplicarea..., 21:58 - am transmis aplicarea... deja fie ce o fi...)

iată aşa... :) (a very long journey...) deja sunt pe punctul de a face ceea ce nu am crezut că voi face vreodată în AIESEC...

PS: un mare mulţumesc pt:

Sergiu-dacă nu erai OCP NEXT STEP, şi nu luai decizia  de  a mă accepta în OC Next Step 2007-nu aş fi parcurs acest lung drum în AIESEC şi poate astăzi nu aş mai fi spus sunt membru AIESEC...

Ana-mai mult decît un mentor pentru mine ... un prieten de suflet!!!

Breanne-mereu aproape...

Diana, Ina, Alex şi Valentin-împreună vom face primul MTC!!!

AIESEC-thx for shaping my life!!!

In life is all about choises...

de 17 ani independentă...

27 august... oraş îmbrăcat în straie de sărbătoare-jur împrejur steguleţe ... plăcut sentiment...
27 august 2008 - 17 ani de independenţă...
Deci pot spune că trăiesc într-o ţară relativ tînără, şi precum e orice tînăr la 17 ani-nedeterminată...
nu prea ştim încotro s-o luăm, cu cine să ţinem cu cine sa nu ţinem, ce istorie sa învăţăm-istoria românilor sau poate una integrată, ce limbă să vorbim - româna sau moldoveneasca... sau poate rusa... să fim cobai experimentali pentru ministerul Învăţămîntului (cei din generaţia mea vor înţelege despre ce vorbesc...) să ne licenţiem în economie sau drept... să sărbătorim Crăciunul pe vechi sau pe nou, totuşi anul nou îl sărbătorim pe nou căci... e anul nou... deci trebuie să-l sărbătorim pe nou... să credem cu disperare că în curînd vom trăi mai bine cu toate că totul îţi demonstrează contrariul...
da nici nu ştiu să mă bucur sau să plîng...
să mă bucur că deja de 17 ani pot pretinde că trăiesc într-o ţară independentă şi că porţile îmi sunt deschise spre orice hotar îmi doresc eu sau
să plîng că deja de 17 ani sunt hrănită cu iluzia unui viitor prosper cu un guvern destul de erudit, imparţial, apt de a lua decizii înţelepte şi mature...
Aşa e, la 17 ani de independenţă... mai avem un an şi vom împlini majoratul :) ...
interesant ce vom avea realizat atunci cînd vom atinge vîrsta majoratului?

Parfumul copilăriei

Copilărie... cît de mult ne gîndim la ea atunci cînd creştem şi incepem viaţa de adult... Pentru ai mai simţi gustul, cumpărăm mîncarea pe care obişnuiam s-o consumăm în acele timpuri şi încercăm  astfel să trăim senzaţia care o aveam în copilărie ori de cite ori mîncam acel fel de mîncare...
Mi s-a întîmplat zilele astea să trec prin vechea ogradă a copilăriei mele (în care am copilărit pînă la vîrsta de 6 ani) şi mă minunam de cît de mult s-a schimbat de pînă atunci... Mă uitam la topoganul din ogradă şi încercam să mă văd pe mine dîndu-mă în el, vedeam copii stînd pe scaun şi îmi imaginam cum avea să stau şi eu pe acel scaun... ce să spun m-a cuprins dorul copilăriei... totuşi trăirile au fost mai intense atunci cînd am păşit în scara blocului în care am locuit şi am urcat cu ascensorul la etajul 6, etajul la care am petrecut primii 6 ani de viaţă, doar că am sunat la o altă uşă-uşa foştilor vecini cu care părinţii mei au păstrat legătura şi-n zilele noastre
Ce plăcută senzaţie să păşeşti pe locurile care ştii că ţi-au fost natale, ce plăcut să te gîndeşti că paşii tăi au lăsat urme în acele locuri...

Mai aproape

Mai aproape tot mai aproape...
În fiecare zi facem nişte paşi, parcugem un drum al nostru şi doar astfel trăim senzaţia că suntem mai aproape.
Mai aproape de ceruri pentru a simţi libertatea.
Mai aproape de părinţi pentru a ne simţi rădăcinile.
Mai aproape de prieteni pentru a simţi căldura lor.
Mai aproape de cei pe care-i iubim pentru a înţelege ce-i apartenenţa.
Mai aproape de lucrurile care ne fac plăcere pentru a simţi că facem ceva util şi nu depunem eforturi în zadar.
Mai aproape de căldura mîinilor pentru că astfel le suntem alături.
Mai aproape de sărbători pentru a le simţi spiritul.
Mai aproape de ziua noastră de naştere pentru a ne sărbători.
Mai aproape de sfîrşit de an pentru a avea siguranţa că a fost unul deosebit.
Mai aproape de anul nou pentru a ne pune speranţe în anul care vine.
Mai aproape de dorinţele noastre pentru a şti ce dorim.
Mai aproape de scopurile noastre pentru a găsi o cale de a le atinge.
Mai aproape de noi înşine pentru a ne cunoaşte mai bine.
Mai aproape de spiritul nostru pentru a trăi libertatea.
Libertate, libertate suntem tot mai aproape...

Povestea Next Step 2007.

În distribuţie:

Next Step 2007 - cel de-al doilea Făt Frumos din urmaşii lui Verde Împărat din împărăţia AIESEC

comitet organizatoric - peştişorii de aur

trainerii - ursitoarele

parteneri - mina de aur a împărăţiei
participanţii/studenţii - frăţia Ochilă-Setilă-Flămînzilă
trainingurile - pietre magice

Într-o zi posomorîtă de toamnă care nu prevestea nimic rău, a văzut Verde Împărat că grajdurile sale sunt goale. Mîrţoaga din umbră i-a şoptit că macho-caii au fost furaţi de feciorul mai mare al lui Verde Împărat. S-a întors mîrţoaga pe cealaltă parte şi i-a spus că după toamnă vine primăvară şi că cel de al doilea Făt Frumos e pe aproape... Cu inima împăcată, s-a dus Verde Împărat la culcare. Cînd luna în nori se ascundea, Verde Împărat visa: chip domnesc şi luminat de el mult aşteptat.
Dimineaţa, pe răcoare, dă împăratul nostru peste o broboadă în care zăcea liniştit cel de al doilea Făt Frumos din urmaşii lui Verde Împărat. S-a gîndit el: "Iaca aista o să fie bun să strîngă frăţia Ochilă-Setilă-Flămînzilă la un loc!". Aşa că mai întîi i-a dat lui Făt Frumos 8 talismane - peştişori de aur.
Peste un timp le zice Next Step 2007 peştişorilor de aur: "Vreau să strîng frăţia, da n-am cu ce!...". S-au întristat peştişorii de aur, au dat din codiţe şi i-au arătat calea spre mina de aur. După care strigătorii au dat sfoară în împărăţie precum că Făt Frumos îşi caută fraţi de cruce. Ursitoarele nu puteau rata o atare ocazie şi s-au prezentat în ziua cutărică, la ora cuvenită, la locul stabilit. Lăsăm la o parte momentele festive, vom spune doar că frăţia, trecînd prin foc şi pară, a reuşit să se unească, împlinind voia lui Verde Împărat. Şi dacă tot se aflau la faţa locului, Ursitoarele, din întâmplare neîntâmplătoare, au scos din buzunare pietre magice. Dar să nu credeţi că erau aşa, nişte pietre magice oarecare, ci cu stea în frunte. Frăţia tare s-a mai minunat de asemenea ciudăţenii, încât s-a năpustit asupra pietrelor şi le-au înghiţit.
Trecuse zi de vară până-n toamnă, da Făt Frumos ce s-a gândit? - "Eeeeei, asta nu-i serios... Da ce tot stăm pe lângă curte şi nu ştim nimic din câte se întâmplă în lumea mare?". Şi dus a fost, cu peştişori, cu Frăţie, cu tot...
Şi s-a dumerit Verde Împărat că are de visat mulţi urmaşi înainte.

eu şi AIESEC in retrospectiva

Totul a început de la ziua de naştere a prietenei mele. De fapt, era ultima mea zi de lucru în acea vară călduroasă... în minte aveam planuri grandioase pentru anul care venea. Da, anul 3 de facultate, ştiam cu siguranţă că voi face tot posibilul să fie deosebit de anii precedenţi, şi aşa şi s-a dovedit a fi. Oricum, ca în fiecare an, la ziua Marinei, venea şi Maricica, şi din vorbă în vorbă mă surprind vorbind cu Maricica despre planurile de viitor, acum că vara e pe sfîrşite şi începe iarăşi facultatea... şi uite aşa am aflat despre AIESEC!!!
Au urmat etapele de preselecţie... prima-interviul-mi-a trebuit jumate de oră să găsesc localul (era comlexul sportiv ASEM), şi respectiv am întîrziat cu 20-25 minute la interviu... pînă la urmă m-am văzut în faţa intervievatorului... de fapt era o fată tare drăguţă şi plăcută (Inga Iovu). După o săptămînă a urmat centrul de evaluare. Da... o mulţime de ochi aţintiţi asupra noastră... plăcută senzaţie :)
şi a urmat ziua în care am citit pe mail că am fost acceptată şi sunt aşteptată la prima şedinţă în acelaşi local în care a avut loc şi etapele de preselecţie...
După au urmat weekend-le de pregătire şi primul meu LTS!!! După LTS, eram convinsă cu tărie că vreau să activez în AIESEC.
Ce a urmat mai departe? alocarea pe departamentul resurse umane, alte conferinţe, 2 proiecte în care m-am implicat ca membru organizatoric (Next Step şi National Congress), implicarea ca trainer şi multe, multe momente în care am avut parte de învăţare activă, emoţii de bucurie cînd ne reuşea obiectivul propus, lucrul în echipă, multe, multe persoane faine (membrii AIESEC).
Acum, uitîndu-mă în urmă realizez că dacă m-aş fi limitat la rutina facultate-casă, casă-facultate aş fi parcurs un drum simplu de tot, cu aceleaşi preocupări zilnice şi cu acea senzaţie că aş putea face mult mai multe...
Aici, am avut şi am posibilitatea de a fugi de rutină, de a afla lucruri noi, de a face schimb de experienţă prin activităţile de pe departament, lucru în echipă, traininguri, facilitare şi multe altele care în cele din urmă duc la o schimbare pozitivă în modul de gîndire şi comportament sau cum obişnuim noi să spunem contribuie la dezvoltarea mea...

Paşii...

Cu un picior în anotimp de iarnă şi cu altul în anotimp de primăvară...

Paşi ce caută căldura, încearcă să uite de alb-argintiu, de farmecul şi magia iernii... Paşii fermecaţi de mîndria iernii tînjesc totuşi după gingăşia primăverii... Paşi care se întreabă dacă să se lase sau nu încălziţi de razele solare ce apar timid în faţa lor... Încet, dar sigur paşii se lasă ademeniţi, amăgiţi chiar aş spune de căldura cam zgîrcită a primăverii... Paşii mai ieri zgribuliţi, uitaţi de pămîntul pe care păşesc au fost găsiţi... li s-a întors speranţa că în curînd vor vedea iarba verde!!!
Paşii fericiţi ce trăiesc sentimentul împlinirii au uitat de răceala ce-i stăpînea cîndva... bine că există speranţă şi căldură în locurile pe care păşesc paşii!!!

Tablou sinistru

Ochi de gheaţă… o privire ce omoară orice sentiment, o privire ce îndepartează, o privire ce sperie… Tristeţe – o melancolie ce nu mai trece, o durere ce sfîşie… Nesiguranţă, neştiinţă, pustietate… O căutare a sinelui… O căutare fără de sfîrşit, o căutare a ceea ce sunt… Regăsirea – mult prea scurtă, o clipă de fericire… Visurile – o lume de basm, o carte cu poveşti, o amăgire… speranţa – încrederea în viitor. Dragostea – o mare invenţie a fericirii şi a uitării de sine… Primăvara – sentimente noi, o regăsire a sinelui, nestatornicie… Vara – nebunie, demenţă, iubire scurtă… Toamna – încîntare, frumuseţe, iubire uitată, visuri ce iau sfîrşit… Iarna – gingăşie, puritate, vrajă, mîndrie, îndepărtare, ochi de gheaţă, singurătate…

zbor

Zbor... zbor spre necunoscut... o nouă provocare ce-ţi apare în faţă şi aşteaptă să-ţi vadă reacţia:
vei rămîne un simplu spectator, un observator care va învăţa din acţiunele celorlalţi...
vei trece pe lîngă şi nu te vei gîndi la ce vei pierde sau cîştiga...
sau... te vei hotărî să preiei zborul spre necunoscut, să trăieşti provocarea şi să înveţi din ea...
sau... poate te vei speria de ceea ce ar putea să ţi se întîmple şi vei renunţa să iei acel zbor... cu gîndul că nu toate zborurile sunt reuşite, mai sunt şi accidente... şi totuşi, halucinanta experienţă pe care simţi că o vei trăi stăruie în ale tale gînduri... de ce să te limitezi cînd însăşi viaţa e o necunoscută care în fiecare zi îţi descoperă o nouă carte, îţi dezvăluie un nou mister... de ce să refuzi zborul cînd nici nu ştii ce te aşteaptă? Zbor... aripi ce-ţi vin în întîmpinare... vei crede în puterea lor sau o vei pune la îndoială?
Zboară-lumea e a ta, depinde numai de tine cum o vei cuceri!!!
Zboară-acceptă provocarea şi trăieşte cît mai intens lucrurile pe care le vei redescoperi sau ţi le descoperă provocarea...
Zboară-fly "be simple"
Zbor... ce simplu şi totuşi cît de complicat să-ţi faci acel avînt spre zborul care te aşteaptă...
Succese şi enjoy it!!!

propriul interviu

Îndrăgostită de noapte… de farmecul ei, de misterul ei, de ceea ce semnifică ea pentru noi… îndrăgostită de zi… de puritatea ei, de gingăşia ei, de lumina ce ne-o aduce în viaţa noastră… îndrăgostită de “patru pereţi”… de adăpostul lor, de închisoarea lor, de siguranţa ce mi le oferă… îndrăgostită de “lumea de afară”… de priveliştea ei, de libertatea ei, de felul ei de a fi… îndrăgostită de formă şi chip… de întruchiparea lor, de imaginea lor, de ceea ce-mi aduc în viaţă… îndrăgostită de cîntec… de melodie, de muzicalitate, de înlănţuirea lui cu sufletul meu… îndrăgostită de cuvînt… de conţinutul lui, de mesajul lui, de modul lui de exprimare… îndrăgostită de mine… de zîmbet, de privire, de ceea ce sunt… îndrăgostită de opusul meu… de impulsivitate, de punctualitate, de ceea ce nu sunt şi aş vrea să fiu… îndrăgostită de fiinţa mea, de viaţa mea, de lumea ce e lîngă mine… îndrăgostită de dragoste, de timpul care fuge, de ceea ce nu reusesc sa fac dar stiu ca voi face… indragostita de nehotarirea mea de moment, de timiditatea mea, de ceea ce nu pot fi… indragostita de eul meu, de ceea ce ma reprezinta, de ceea ce voi fi cîndva… îndrăgostită de ceea ce am fost, sunt, şi voi fi!!!